UNESCO România
Mănăstiri Moldova
    UNESCO România
    Mănăstiri Moldova

Moldovita 1|https://www.youtube.com/watch?v=qQDK1tNOy48
Moldovita 2|https://www.youtube.com/watch?v=VcVBWJ6meA4
Moldovita 3|https://www.youtube.com/watch?v=mCD4q3JDV5s


Moldovita Monastery (UNESCO) – the Bible in color


Moldovita Monastery was founded in 1532, as confirmed by the commemorative inscription carved in stone and written in Slavonic on the south façade of the church, to the left of the entrance, by the King Petru Rares, Stephen the Great’s illegitimate son. At first there was a fortified stone church erected by Alexander the Kind (1400-1432), but it collapsed at the beginning of the 16th century because of the heavy rains and ground sliding.

Moldovita Monastery was rebuilt on safer ground, on the valley of the Moldovita River, 500 metres away from the ruins of the old monastery and consists of a fortified quadrangular enclosure with towers, thick walls (6 m high, 1.2 m wide), brawny gates, with a magnificent painted church at its center and was founded as a protective barrier against the Muslim Ottoman conquerors from the East. In the same period, Rares had the church surrounded with walls and defense towers, making it look like a little fortress. There were dwellings too, as can be seen from the foundations still visible on the northern side, upon which Bishop Efrem of Radauti built in 1612 the compound for housing, safekeeping of the church treasure and the school of miniaturists copyists.

Stephen the Great, King of Moldova (1457 – 1504), fought 36 battles against the Ottoman Empire, winning 34. He was very religious and built churches after many victories. Rareş ruled Moldavia in 1527 – 1538 and 1541 – 1546, and promoted a new vision for Bukovina churches. He commissioned artists to cover the walls with elaborate frescoes (saints and prophets, scenes from Jesus life). The best preserved monasteries are in Suceviţa, Moldovita, Voroneț, Humor, Suceava, Pătrăuți, and Probota and seven of them were included on UNESCO World Heritage list in 1993. Moldovita monastery is dedicated to the Annunciation on 25 March, and is one of the five monasteries in Northern Moldavia with frescoes painted on the exterior walls. The Bible in colors, Moldovita frescoes were painted by Toma of Suceava and finished in 1537. The interior and exterior painting impresses through its monumentality, as well as through a pastel color tone. These paintings show a great artistic expressivity, being a masterpiece of Rareș period. The predominant color of the murals is yellow.

The treatment of the scenes retains Byzantine and Renaissance influences and evinces also national Moldavian motifs: landscapes, mountains, flowers, costumes, napkins, etc. in the open porch, on the western wall “The Final Judgment” unfolds on four large registers; The Virgin Mary holding infant Jesus is featured in the lunette of the bema entrance door and this is one the scenes of outstanding artistic, psychological and national value, a masterpiece as it is deemed to be. On the bema vault, there is the Virgin Mary with Jesus praying, surrounded by flying angels. Above the funeral chamber entrance door there is the icon of the “Annunciation” dedication.

The exterior painting consists of two large ensembles, subdivided into unitary scenes. On the south facade column are featured the military saints in motion, full of energy and life, from the top to bottom: St George killing the dragon, St Demetrius killing Lie, St Mercury and beneath the inscription, St Nestorius fighting Lie. These paintings are the best preserved among all the painted churches of Bucovina, with the sweeping depictions of the Siege of Constantinople, the Tree of Jesse, the Crucifixion, the Journey of the Magi, Moses Burning Bush and the Virgin at Prayer. South and east façades with paintings not faded by the passage of time shows how bright the frescoes were during Rareş time. The monastery is famous for the spectacular fresco of the Siege of Constantinople commemorating the intervention of the Virgin in saving the city from Persian attack in A.D. 626. Here the Persians were changed with Turks. On the south façade is the Akathistos Hymn as usual. The 24 stanzas of the Hymn cover four registers. First come the twelve historical stanzas that recount the birth of Christ: The Annunciation, The Conception, The Virgin Mary Meets St. Elizabeth, The Doubting of Joseph, The Birth of Christ, The Way of the Three Magi to Bethlehem, The Adoration of the Magi, The Return of the Three Magi, The Flight to Egypt, and The Presentation of Jesus at the Temple. Another great composition on the south facade is the Tree of Jesse guarded by the leaders of the 12 descending peoples of Israel. The apses are covered by the Prayer of All Saints which represents the connection between the Church in Heaven and the one on Earth. The blend and unity of Byzantine and local elements, the Romanian interpretation of some traditionally Byzantine themes is outstanding.

A new iconographic element is the presence of Moses in the Crucifixion scene. The Passions frieze is painted on the side walls of the nave. It starts from the Holy Shrine with three scenes representing the communion of the Apostles, the Last Supper and the Washing of the Feet, and continues in the nave with scenes among which we mention the Last Prayer on Olive Mount, Peter’s Denial, Judgment by Pilate, be mocking Jesus, the Crucifixion, Taking the body off the Cross, Laying the Lord Jesus in the Sepulcher, the Resurrection and the Communion of the Apostles. On the western-northern wall are the Saints Emperor Constantine and Empress Helena and the Saints Jeremy monarchs; to the west, there is the votive picture: the family of Petru Rares, Lady Elena and their two sons, Ilies and Stefan.

“The Last Judgment” covers the entire surface of the west wall with the river of fire and the depiction of sea giving up its dead to judgment. Mohammed sultan is among the heretics. Just under the eaves are 105 niches, each painted with an angel. On the western pillar, just to the left of the entrance and the tall opening of the south façade, there are three Military Saints on prancing horses and with either a lance or a sword in hand. Another valuable fresco is that of the Customs of Heaven, also present at Humor, Arbore and Voronet monasteries, which is inspired by folk legends. In the ‘customs’ of heaven, the souls are judged as soon as they have died and go over several barriers before they enter Paradise with the angels’ help, after having paid their tribute to devil publicans. This is the origin of an old Romanian tradition of throwing coins into a dead person’s coffin or into the recently dug grave, or throwing coins into the rivers that are crossed over by a burial procession on their way to the graveyard.

The Moldovita painting displays certain common characteristics with the Humor one, which led to the hypothesis that they were achieved by the same artists, Toma of Suceava. Often called,’A Parchment in Red’, the exterior colors are mainly yellow ochre combined with brilliant hues of red, blue and green. On the right side of the nave, there is a mural painting of Petru Rares and his family, presenting the monastery to Jesus. Moldovita’s frescoes along with the ones at Voronet, have best preserved their colors which are astonishingly fresh and vivid.

Another vast composition on the south facade, “The Stems of Jesse”, illustrates the genealogy of Jesus Christ and the theme is present with all churches in Moldova with exterior painting. The stem is guarded by the patriarchs of the 12 tribes of Israel, overlapping by twos. Near “The Stems of Jesse” is another scene of lay inspiration; a group of ancient philosophers: Tucidide, Homer, Aristotle, Arstarchus, Plato, Sybil, Porphirus, Socrates, Aristokritus and Plutarch. The three apses of the church are decorated with an ensemble named the Heavenly and Earthly (fighting) Church, from Slavonic, the “Cin”. It is the biggest ensemble of all the painting, in which the artist had some freedom of action. The theme of the triumphant Church in the Moldavian exterior painting holds an important place in the Orthodox dogma, developed especially by St. Dionysius the Aeropagite. It is represented for educative and religious purposes, meaning to show the great figures of the church who raised themselves to the stages of sanctity and whom the faithful have to follow, as they are examples for a virtuous life. Viewed from this angle, the three features the image of the heavenly liturgy in which all members of the triumphant Church participate, since, according to the Christian Orthodox dogma, the sacrifice of Christ is continued, in a certain way, also in Heavens. Even the saints of the whole “Cin” are featured in the typical attitude of prayers to Jesus, which is a telling proof of the close connection between the triumphant Church in the Heavens and the fighting one on the earth. On the northern facade, the elements have caused some of the painting to fade. Still preserved, among others, are two registers illustrating moments of the life of the Saints Parents of the Virgin Mary, scenes with a fine architectural setting.

The masters who painted the walls have decorated them with scenes from 16th century Moldavian daily life. The interior painting is traditional, but the Crucifixion (nave) is considered the most valuable painting on this theme in Bukovina churches, it is often compared with Italian art (the Descent from the Cross) or with the 15th-century icon painters of Novgorod (the Mourning Of Christ, the north wall). Jesus has a warm attitude towards the apostle John in the Last Supper, on the sanctuary conch. The abundance of figurative and decorative elements, and the brightness of colors is impressive in the Praying Virgin on the narthex vault, and in Our Lady of Tenderness on the portal tympanum, a more humanized and more tragic image than in any other iconography. In the apse of the altar, the scene from The Last Supper presents Jesus Christ in the center and the richness of the decorative elements is also impressive.

The exterior and interior painting, which unfolds according to a precise plan, rests upon a principle which is characteristic not only of the Byzantine Orthodox painting, namely to offer by painting the synthesis of the true Christian religions, as shown by the great iconographers. The church painting is a color Bible, which is obvious also at Moldovita. Unlike the 15th century painting, the fresco here as well as at the other churches of that time, even if truthfully sticking to the same Byzantine tradition, is however more realistic, narrative in character; the subjects, treated at a high artistic level, are a Romanian interpretation of traditional Byzantine themes, as it can be seen in the scenes of the Crucifixion.

In all the paintings, scenes and figures are carefully distributed, showing the harmonious proportions of the church, the tall and slender figures of characters are in harmony with the curved surface of the apses and in the perfect accord with the architecture of the monument and the whole painting seems to be meant to emphasize the architectural features of the church. The green, which represents the earth line, and the blue of the background associates the structure to the grass of the lawn around it and to the sky against which it projects, making the witness think the church has sprung right on the place where it stands, reflecting the surrounding nature.

Moldovita and Humor are the last churches built with an open porch, a hidden place above the burial-vault, and with Gothic-style windows and doors. The most distinctive feature is the open exonarthex with its three tall arches on the west façade. The church is built on the usual triconch plan of three apses used for all monastic establishments. The church is rather long, as it has, besides the obligatory chancel, naos and pronaos, a burial chamber and an exonarthex. A graceful octagonal lantern tower with four windows stands above the naos, and a hidden treasury room was built above the burial chamber. The open exonarthex with large openings is its most distinctive feature, built on the model of the Church of Humor. The long façades are smoth, except for a row of small niches that surrounds the whole church. The three apses are decorated with tall niches that reach almost to the eaves. The four big pronaos windows have pointed Gothic arches and stone tracery in the upper part. The other five windows are much smaller, with slightly pointed arches and a square frame of crossed rods.

The museum of the monastery holds several fine tapestries woven from pure gold and silver thread and also manuscripts dating the 15th century which have references to the way the monastery school used to be organized and to any other general cultural activities. The most valuable manuscripts are the ones that date from the 15th century, which are true treasures of culture and feudal art. The Tetraevangelistary (1613) and a Psalter (1614) were written in a decorative hand here. Petru Rares’ princely throne (16th century) is the most valuable work of this kind in Moldavia. Of utmost value are also the embroideries donated by Stephen the Great (15th century). There is also a silver-chased Evangelistry presented by Catherine the Great, empress of Russia, which has not only a highly artistic and religious value, but also an intrinsic one, as each and every page of this book was made from the skin of an unborn lamb, killed together with his mother.

The second (after Humor) and the last church with open porch, hidden place above the burial-vault, recesses in the apses and niches under the cornice, elements specific to the monuments of Stephen the Great’s period. The Gothic style windows and doors have pointed arched frames, trefoil rosettes, and the carved stone plinth represents a resting place. The plan of the building is trefoiled, the narthex vault is supported by eight arches instead of four.

The monastery is visited by hundreds of people daily, but the nuns who live there can hardly be seen, as they live a very reserved life, working in the household, in the painting and embroidery workshops or using their talent to create icons in miniature from porcelain dust. The nuns have a silent face, specific to the hermits living in the mountains. They always keep their heads pointed to the ground, as a sign of obedience towards the divinity. They straighten their heads only when they pray looking at the icons and saying “Hallelujah”.

Mănăstirea Moldovița (UNESCO) – Biblia în culori


Mănăstirea Moldovița a fost întemeiată în 1532, așa cum este confirmat pe inscripția comemorativă sculptată în piatră și scrisă în slavonă pe fațada de sud a bisericii, în stânga intrării, de către Voievodul Petru Rareș, fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare. Inițial aici se afla o biserică din piatră străjuită de fortificații, ridicată de Alexandru cel Bun (1400-1432), dar care s-a prăbușit la începutul secolului 16 din cauza ploilor masive și a alunecărilor de teren.

Mănăstirea Moldovița a fost reconstruită pe teren solid, în valea râului Moldoviţa, 500 metri depărtare de ruinele vechii mănăstiri și este formată dintr-un sistem de fortificații patrulater cu turnuri, ziduri groase (6 m înălțime, 1.2 m grosime), porți masive, și o magnifica biserică pictata în centru, și a fost întemeiată ca o barieră de protecție împotriva musulmanilor otomani care cuceriseră estul. În aceeași perioadă, Petru Rareș a înconjurat biserica cu ziduri groase și turnuri de apărare, făcând-o să arate ca o mică fortăreață. Aici se aflau și locuințe, așa cum se poate vedea din fundațiile încă vizibile în partea de nord, peste care Episcopul Efrem din Rădăuți a construit în 1612 lăcașurile pentru locuințe, pentru păstrarea în siguranță a comorilor bisericii și pentru școala copiatorilor miniaturişti.

Ștefan cel Mare, Voievodul Moldovei (1457 – 1504), a luptat în 36 de bătălii împotriva Imperiului Otoman, câștigând 34. El era foarte religios și a construit câte o biserică după fiecare victorie. Petru Rareş a condus Moldova între 1527 – 1538 și 1541 – 1546, și a promovat o nouă viziune pentru bisericile din Bucovina. El a angajat artiști care să acopere pereții bisericilor cu fresce elaborate (sfinți și profeți, scene din viața lui Iisus). Cele mai bine conservate mănăstiri sunt în Suceviţa, Moldoviţa, Voroneț, Humor, Suceava, Pătrăuți, și Probota și șapte dintre ele au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1993. Mănăstirea Moldovița este consacrată Bunei Vestiri pe 25 Martie, și este una din cele cinci mănăstiri din nordul Moldovei cu fresce pictate pe pereții exteriori. Adevărată Biblie în culori, frescele de la Moldovița au fost pictate de Toma din Suceava și finalizate în 1537. Picturile interioare și exterioare impresionează prin monumentalitatea lor, precum și prin tonul pastelat al culorilor. Aceste picturi arată o mare expresivitate artistică, fiind o capodoperă din perioada lui Petru Rareș. Culoarea predominantă a pereților este galben.

Modul de realizare a scenelor conține influențe bizantine și renascentiste și evidențiază în același timp movtivele naționale moldovenești: peisaje, munți, flori, costume, ștergare, etc. în porticul deschis, pe peretele vestic “Judecata de Apoi” desfășurată pe patru scene mari; Fecioara Maria cu pruncul Iisus este înfățișată în fereastra ușii de la intrare și aceasta este una din scenele de o remarcabilă valoare artistică, psihologica și națională, o capodoperă așa cum este considerată. Pe bolta de la intrare, este înfățișată Fecioara Maria cu Iisus rugându-se, înconjurați de îngeri zburători. Deasupra camerei funerare lângă ușa de la intrare se află icoana “Bunei Vestiri” căreia îi este consacrată biserica.

Pictura exterioară este formată din două ansambluri largi, subdivizate în scene unitare. Pe coloanele de la fațada sudică sunt înfățișati sfinți militari în mișcare, plini de energie și viață, de sus până jos: Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, Sfântul Dumitru ucigând Leul, Sfântul Mercurie și dedesubtul inscripției, Sfântul Nestor luptând împotriva Minciunii. Aceste picturi sunt cel mai bine conservate dintre picturile din bisericile pictate din Bucovina, cu reprezentările detaliate ale Asediului Constantinopolului, Copacul lui Iosua, Crucificarea, Călătoria Magilor, Tufişul Arzător al lui Moise și Fecioara rugându-se. Fațadele de sud și est cu picturi nedeteriorate de trecerea timpului arată cât de strălucitoare erau frescele în vremea lui Petru Rareş. Mănăstirea este faimoasă pentru spectaculoasa frescă Asediul Constantinopolului comemorând intervenția Fecioarei Maria în salvarea orașului de atacurile persanilor în anul 626. Aici perşii sunt schimbați cu turcii. Pe fațada sudică se află Imnul Acatist ca de obicei. Cele 24 de strofe ale Imnului acoperă patru regiștri. La început sunt cele 12 strofe istorice care relatează nașterea lui Cristos: Buna Vestire, Concepția, Fecioara Maria întâlnind-o pe Sfânta Elisabeta, Îndoiala lui Iosif, Nașterea Domnului, Drumul celor Trei Magi spre Bethlehem, Adorația Magilor, Întoarcerea celor Trei Magi, Fuga în Egipt, și Înfățișarea lui Iisus la Templu. O altă mare compoziție pe fațada sudică este Copacul lui Iosua păzit de conducătorii celor 12 seminții ale lui Israel. Absidele sunt acoperite de Rugăciunea Tuturor Sfinților care reprezintă legătura dintre Biserica din Ceruri și cea de pe Pământ. Amestecul și unitatea elementelor bizantine și a celor locale, interpretarea românească a unor teme tradiționale bizantine este remarcabilă.

Un nou element iconografic este prezența lui Moise în scena Crucificării. Fresca cu Patimile lui Iisus este pictată pe pereții laterali ai naosului. Aceasta începe de la Sfântul Altar cu trei scene reprezentând comuniunea Apostolilor, Cina cea de Taină și Spălarea picioarelor, și continuă în naos cu scene printre care de menționat sunt Ultima Rugăciune de pe Muntele Măslinilor, lepădarea lui Petru, Judecata lui Pilat, batjocorirea lui Isus, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Coborârea Domnului Iisus în Mormânt, Învierea și comuniunea Apostolilor. Pe peretele de nord-vest sunt Sfinții Împărați Constantin și Elena și Sfinții monarhi, iar la vest, se află Tabloul votiv cu familia lui Petru Rareș, Elena Doamna și cei doi fii, Ilieș și Ștefan.

“Judecata de Apoi” acoperă întreaga suprafața a peretelui vestic cu râul de foc și înfățișarea mării care își duce morții la judecată. Sultanul Mohamed este printre eretici. Sub streașină se află 105 nișe, fiecare pictată cu un înger. Pe coloanele dinspre vest, chiar în stânga intrării și sub înalta deschidere a fațadei sudice, se află trei Sfinți Militari pe cai furioși având fiecare câte o lance sau o sabie în mână. Alta frescă valoroasă este cea în care sunt reprezentate Vămile Raiului, prezentă de asemenea și la mănăstirile Humor, Arbore și Voroneţ, care este inspirată de legendele populare. În ‘vămile ’ raiului, sufletele sunt judecate imediat ce ele au murit și au depășit câteva bariere înainte de a intra în Paradis cu ajutorul îngerilor, după ce și-au plătit tributul către vameșii diavolului. Aceasta este originea unei vechi tradiții românești de aruncare a monezilor în sicriul unei persoane moarte recent sau în mormintele recent săpate, sau de aruncare a monezilor în râurile care sunt traversate în timpul procesiunilor de înmormântare în drumul către cimitir.

Picturile de la Moldovița arată anumite caracteristici comune cu cele de la Humor, care conduc la ipoteza că ele au fost realizate de aceiași artiști, conduși de Toma de la Suceava. Numită deseori,’Un pergament în roşu’, culorile exterioare sunt predominant galben ocru combinat cu nuanțe sclipitoare de roşu, albastru sau verde. Pe partea dreaptă a navei, se află o pictură murală a lui Petru Rareș și a familiei sale, oferind mănăstirea lui Iisus. Frescele de la Moldovița împreună cu cele de la Voroneţ, și-au păstrat cel mai bine culorile care sunt uimitor de proaspete și vii.

O alta compoziție vastă de pe fațada sudică, “Arborele genealogic al lui Iisus”, ilustrează genealogia lui Iisus Christos și această tema este prezentă în toate bisericile din Moldova cu picturi exterioare. Arborele este păzit de patriarhii celor 12 seminții ale lui Israel, suprapuse două câte două. Lângă “Arborele genealogic al lui Iisus” este o altă scenă inspirată; un grup de vechi filozofi: Tucidide, Homer, Aristotel, Arstarchus, Platon, Sybil, Porfirus, Socrate, Aristokritus și Plutarh. Cele trei abside ale bisericii sunt decorate cu un ansamblu numit “Cin” în slavonă sau Biserica Cerească și cea Pământească (luptând). Este cel mai mare ansamblu dintre toate picturile, în care artistul a avut libertate de acțiune. Tematica Bisericii triumfătoare în picturile exterioare ale mănăstirilor din Moldova dețin un loc important în dogma ortodoxă, dezvoltată în special de către Sfântul Dionisie Aeropagitul. Este reprezentată în scop educativ și religios, cu intenția de a arăta marile figuri ale bisericii care s-au ridicat la nivelul de sfințenie și al căror exemplu de credință trebuie urmat de către credincioși, deoarece ei sunt exemple ale unor vieți virtuoase. Văzute din acest unghi, aceste trăsături sunt specifice imaginii unei liturghii cerești la care toți membrii bisericii triumfante participă, deoarece, potrivit dogmei creștinismului ortodox, sacrificiul lui Cristos este continuat, într-un anumit mod, și dincolo în Ceruri. Chiar și sfinții din intregul “Cin” sunt înfățișati în atitudinea tipică de rugăciune către Iisus, care este o dovadă scrisă a legăturii puternice între biserica triumfantă în ceruri și lupta ei continuă pe pământ. Pe fațada nordică, intemperiile au cauzat unele deteriorări ale picturilor. Încă bine conservate, printre altele, sunt doi regiștri ilustrând momente din viața Sfinților Părinți ai Fecioarei Maria, scene cu o fină prezentare arhitecturală.

Maeștrii care au pictat pereții i-au decorat cu scene din secolul 16 din viața de zi cu zi a Moldovei. Pictura interioară este tradițională, însă Răstignirea (în navă) este considerată cea mai valoroasă pictură pe aceasta temă în bisericile din Bucovina, și este deseori comparată cu arta Italiană (Coborârea de pe Cruce) sau cu arta pictorilor de icoane din secolul 15 din Novgorod (Plângerea lui Iisus, pe peretele din nord). Iisus are o atitudine caldă față de apostolul Ioan în Cina cea de Taină, pe scoica sanctuarului. Abundența de elemente figurative și decorative, și strălucirea de culori este impresionantă în Fecioara Rugându-se de pe bolta din nartex, și în Gingășia Maicii Domnului pe timpanul porticului, o imagine mai umană și mai tragică decât în orice alte iconografii. În absida altarului, scena din Cina cea de Taină îl prezintă pe Iisus Christos în centru și bogăția elementelor decorative este de asemenea impresionantă.

Picturile exterioare și interioare, care se desfășoară conform unui plan precis, se bazează pe un principiu care este caracteristic nu numai picturii ortodoxe bizantine, și anume de a dezvălui prin pictură sinteza adevăratei religii creștine, așa cum a fost ea redată de marii iconografi. Pictura bisericii este o Biblie în culori, care este atât de evidenta la Moldovița. Spre deosebire de pictura secolului 15, frescele de aici precum și din alte biserici din acea perioadă, chiar daca fac parte din aceeași tradiție bizantină, este oricum mult mai realistă, cu un caracter narativ; subiectele, tratate la un înalt nivel artistic, sunt o interpretare românească a temelor tradiției bizantine, așa cum poate fi văzută în scenele Răstignirii.

În toate picturile, scenele și personajele sunt atent distribuite, arătând proporțiile armonioase ale bisericii, figurile înalte și subțiri ale personajelor sunt în armonie cu suprafața curbată a absidelor și în perfect acord cu arhitectura monumentului și cu întreaga pictură care pare să pună în valoare specificul arhitectural al bisericii. Verdele, care reprezintă linia pământului, și albastrul fundalului asociază structura ierbii de pe pajiștile din jur cu cerul pe care se proiectează, făcând ca privitorul să creadă că biserica a izvorât chiar din locul în care se află, reflectând natura înconjurătoare.

Moldovița și Humor sunt ultimele biserici construite cu un portal deschis, un loc ascuns deasupra boltei criptei, și cu ferestre și uși în stil gotic. Cea mai distinctivă trăsătură este exonarthex-ul deschis cu cele trei arce înalte ale sale pe fațada vestică. Biserica este construită în obisnuitul plan triconc cu trei abside folosite pentru toate așezămintele monastice. Biserica este mai mult lungă, deoarece are, pe lângă altarul obligatoriu, naos și pronaos, și o criptă și un exonarthex. Un turn de observare grațios și octagonal cu patru ferestre stă deasupra naosului, și o cameră ascunsă pentru comori a fost construită deasupra criptei. Exonarthexul deschis cu deschideri largi este caracteristica sa cea mai distinctă, construit pe modelul bisericii de la Humor. Fațadele lungi sunt line, exceptând un rând de nișe mici care înconjoară întreaga biserică. Cele trei abside sunt decorate cu nișe înalte care ajung aproape până la streașină. Cele patru ferestre mari din pronaos sunt încadrate de arce gotice și plăci de piatră în partea de sus. Celelalte cinci ferestre sunt mult mai mici, cu arcade ușor ascuțite și un cadru pătrat de tije încrucișate.

Muzeul mănăstirii adăpostește câteva tapiserii fine țesute din fire de aur și argint pur precum și manuscrise datând din secolul 15 cu referință la modul în care școlile din cadrul mănăstirilor erau organizate și la alte activități culturale generale. Cel mai valoroase manuscrise sunt cele care datează din secolul 15, care sunt adevărate comori de cultură și artă feudală. Tetraevangelistul (1613) și o Psaltire (1614) au fost scrise într-un stil decorativ aici. Tronul Voievodului Petru Rareș (secolul 16) este cea mai valoroasă piesă de acest fel din Moldova. De o valoare inestimabilă sunt și broderiile donate de Ștefan cel Mare (secolul 15). Aici se mai află și o Evanghelie ferecată în argint dăruită de Caterina cea Mare, Împărăteasa Rusiei, care nu are numai o mare valoare artistică și religioasă, dar și o mare valoare intrinsecă, deoarece fiecare pagină a acestei cărți este făcută din pielea unui miel nenăscut, ucis împreună cu mama lui.

A doua (dupa Humor) și ultima biserică cu portal deschis, ascunzătoare deasupra criptei, alveole din abside și firide sub cornișă, elemente specifice monumentelor din vremea lui Ștefan cel Mare. Ferestrele și ușile în stil gotic încadrate de cadre arcuite, rozete în trifoi, si plintă din piatră cioplită reprezintă un loc de odihnă. Planul clădirii este în trifoi, bolta nartexului este susținută de opt arce în loc de patru.

Mănăstirea este vizitată de sute de oameni zilnic, însă călugărițele care trăiesc aici pot fi cu greu văzute, deoarece duc o viață retrasă, lucrând în gospodărie, la realizarea picturilor și a broderiilor în ateliere sau folosindu-și talentul pentru a crea icoane în miniatură din praf de porțelan. Călugărițele au un chip liniștit, specific ermiților care locuiesc în munți. Ele întotdeauna își țin capetele plecate spre pământ ca semn al supunerii față de divinitate. Ele își îndreaptă capetele doar atunci când se roagă și privesc către icoane spunând “Aleluia”.