UNESCO România
Mănăstiri Moldova
    UNESCO România
    Mănăstiri Moldova

Voronet 1 (UNESCO)|https://www.youtube.com/watch?v=g1SKGzKY7SE


Voroneț Monastery (UNESCO) – the Sistine Chapel of the East


Through the prayers of Saint Daniil the Hermit and the zeal of the good and faithful king Stephen the Great, the Voronet Monastery was raised up, between the 26th of May and the 14th of September in 1488, with Saint George the Martyr as its patron saint (dedication day on April 23), to commemorate the victory at Battle of Vaslui against Turks, as stated on the commemorative inscription placed above the original entrance, now in the exonarthex: “I, King Stephen, by God’s mercy leading the Country of Moldavia, son of King Bogdan, started to build this foundation at the Monastery of Voroneţ, dedicated to the Saint and Worshipped and Great Martyr and Victorious George, in the year 6996 (1488) the month of May, 26, the Monday after the Descent of the Holy Spirit, and completed it in the same year, in the month of September, 14”. The text shows that the church was built in less than four months. This tells us something about the high professional level of construction at the time, especially taking into account that the Church of Saint Elijah in Suceava was built exactly at the same time. Voronet, probably the most famous Romanian monastery, is known all over the world and is considered by many to be the “Sixtine Chapel of the East”, due to its magnificent frescoes placed on the West wall and representing the Last Judgment painted in 1547. These feature an intense shade of blue known in Romania as “Voronet Blue”, a colors obtained from lapis lazuli, which has been added to the lexicon of art alongside colors such as the “Titian Red” and “Veronese Green”, being unique according to specialists opinions. The church is one of the Painted churches of northern Moldavia listed in UNESCO’s list of World Heritage sites.

An old Romanian chronicle written by Ion Neculce (1672-1745), records that Stephen the Great founded Voronet Monastery in 1488 to fulfill a promise to the hermit Daniil, who had encouraged the king of Moldavia to chase the Turks from Wallachia. After having won the battle against the Turks, Stephen erected Voronet Monastery, dedicated to Saint George, the “bringer of victory in battle”, in three months and 21 days in the place where Daniil had his small wooden cell. After his death, Saint Daniel was buried in the monastery (with the exception of his right index finger, which was encased in silver and sent to Putna Monastery).

Voroneț Monastery is probably the most accomplished sample of Moldavian artistic achievement in architecture and painting. The monastery was built at a time of peace with the Turks, when Stephen had centralized the state, giving a new impetus to its economy and culture. Its inside and outside paintings were made between 1534 – 1535, during king Petru Rares’s rule and at the behest of Metropolitan Grigore Rosca, a salient scholar of his time. In 1547 Grigore Rosca (whose tomb can now be found here) added to the monastery a porch (exonarthex) to the west end of the church. The paintings on the church walls (which have been made by masters whose names remained unknown, except that of Marcu, master painter, whose name is inscribed on the left side of the entrance door) have a distinctive chromatic harmony, a special manner of composition, nerve and clarity. They are imbued with the softness and warmth of the Moldavian spirit, whereas their colors were drawn from the surrounding nature abounding in blue and green. The artistic approach of painters has a warm humanism, as religious scenes depict Moldavian living people of those times. Thus the angels of the frescoes have the sweet faces of Moldavian women, the archangels blow the bucium, a Romanian shepherd’s musical instrument similar to an alpenhorn, the souls carried to heaven are wrapped in Moldavian towels, whereas the souls doomed to the fire of hell wear turbans just like the Turks, Moldavia’s fierce enemies at the time.

The Monastery was built on a triconch plan (with three apses), with a chancel, a naos with its tower, and a pronaos. The small windows, their rectangular frames of crossed rods and the receding pointed or shouldered arches of the interior doorframes are Gothic. The south and north doors of the exonarthex of 1547 have rectangular frames, which indicate a transition period from Gothic to Renaissance. But, above them, on each wall is a tall window with a flamboyant Gothic arch. The whole west façade is without any openings, which indicates that the intention of the Metropolitan Roșca was from the beginning to reserve it for frescoes.

On the north façade is still visible the original decoration of the church, the rows of ceramic discs in yellow, brown and green, decorated in relief. These include heraldic motifs, such as the rampant lion and the aurochs’ head of the Moldavian coat of arms, and creatures inspired by Western European medieval literature, such as two-tailed mermaids. The tower is decorated with sixteen tall niches, in four of which are windows. A row of small niches encircles the tower above them. The fragmented roof probably follows the shape of the original roof, which doubtless was made with shingles.

The paintings on the north and, to a lesser extent, the west sides of the church have suffered damage, but those on the south and west wall are beautifully preserved. The Tree of Jesse is a harmonious composition in which white scrolls and details stand out against the blue background and red-toned figures. The door is surrounded by scenes from the lives of Saint Nicholas and Saint John.

The exterior, with its buttresses and door and window frames were related to Western European High Gothic. The influences spread from Transylvania and Poland with craftsmen who were invited especially to build churches. The renowned researcher George Balş wrote in the 1920’s that the churches of this period, and in part also those built in the following century, were “Byzantine churches built with Gothic hands”. The structure and the interior spatial solutions were linked to the Byzantine and south Slavic tradition.

The “Last Judgment” painted on the western wall of the church is probably the finest composition among the paintings of the monasteries in Moldavia. In the fire of hell (a grand funnel of live coals opening at the feet of Jesus), sinners among whom, illustrious characters, kings, popes are struggling their way out. Near the seat of judgment, Adam and Eve are represented, along with prophets, hierarchs, martyrs and Moses. In another illustration, a hand is holding the scales of justice where the sins of mankind judgment are being weighed. To the right and to the left, the devils are quarreling for possession of the accused. Among the sinners, there are many Turks and Tartars, with harsh faces and fierce looks. The animals, too, take part in the judgment, handing back fragments of human torsos to complete the bodies that were torn to pieces by wild beasts. The deer alone as nothing to hand back, for in Romanian folklore it stands for innocence. At the Gate of Heaven people rush to get in; the painter wishes to express humorously how people hurry to enter the Garden of Eden.

The southern wall displays “Jesse’s Tree”, the fabulous genealogy of Jesus. A fresco including eight panels and almost one hundred characters develops in luxurious interweaving of vine branches and tendrils. Also on the southern side is painted the portrait of Daniil the Hermit. On the northern wall, more exposed to the elements of weather, there are still a few elements representing the “Creation of the World” and a popular legend, “Temptation of Adam”, which is also painted at Sucevita and Moldovita monasteries.

Among the paintings on the interior walls of the church mentioned should be made of “The Last Supper”, whereas the nave holds a painting representing Stephen the Great, his wife, Lady Maria Voichita, and their son, Bogdan. The chair of the ruler in the church is a masterpiece of wood carving. The Church has a trefoil form proper to the medieval Moldavian architectural style, predominantly Byzantine. Voronet is quite impressive by its size, i.e. 25.50 m long (apart from the porch), and 7.70 m wide. The doors of the porch have a Renaissance framing, whereas the stone carvings of the broken arches at doors and windows belong to the Gothic style. The existence of exterior buttresses signal a Roman and Gothic architectural influence in the strengthening of constructions, and hence the affiliation to western styles of art. It is worth mentioning “The Old Manuscript from Voronet” and “The Psalm Book from Voronet”. Upon his death, Daniil the Hermit, who also was the first Abbot of Voronet, has been canonized as a Saint and celebrated by the Orthodox Church on the 18th of December. His tomb is to be found in the narthex, watched over by a burning flame.

The paintings in the porch represent the Christian Orthodox Calendar. Many of the icons here bear graffiti-names and scratches, scars that remain after the 206 years of the monastery’s disuse. Above the entrance, in the narthex, lies a superb icon called “the Sweet Embrace” and directly above it, an inscription in stone names the monastery’s founded and the date it was raised. The monastery’s votive painting is found in the nave, were His Majesty Stephen the Great and the Holy along with Lady Maria Voichita and Bogdan, his heir, are depicted in the act of giving, through the mediation of Saint George the Martyr, the Monastery of our Redeemer Jesus Crist, as a token of gratitude for divine aid given in the battle against the Turkish invaders. A piece of artistic value to be found within the church is the gilded iconostasis, fashioned from Yew-wood, its imperial doors being a true masterpiece of sculpture in wood. Also of a great value is the throne of the Metropolitan Bishop Grigore Rosca.

On blue background is the Tree of Jesse. Greco-Latin philosophers are depicted in the borders to the left and right: Aristotle and Plato being amongst the better known philosophers that can be found there, and to the side on the apse the eye is drawn to a beautiful representation of Saint Onufrie the Hermit. On the left of the entrance door is the haloed image of Saint Pious Daniil the Hermit. The beautiful “Diesis” Icon rests above the door and depicts Redeemer our Savior Jesus Christ, the most Perfect Judge, keeping watch over all those who set food across the threshold of our Church, with the Mother of Our Lord and St. John the Baptist to His right and left, mediating on our behalf for mercy. Saint George the Martyr can also be found painted on the buttress to the left, and on the first row of this series of paintings, the prayer “Acatist” of Saint Nicholas (above the window) and, lower down the prayer “Acatist” of Saint John the New of Suceava.

The paintings in the nave and at the Holy Altar are blackened from the smoke of hundreds of years of burning candles, and are awaiting restoration. Tests have already been carried out by art specialists to determine their suitability for restoration, and it has been found that the original colors are well-preserved. This highly precise and costly task will be founded with the also small donations from tourists and worshippers, both Romanian and from abroad, who love Voroneţ. The Holy Monastery is an artistic expression of our true faith, and also shows the refinement of our people and their love of all beautiful things. It is our prayer that as well as encouraging meditation, a visit to our all those who come here from all over the world.


Mănăstirea Voroneţ (UNESCO) – Capela Sixtină a Estului


În urma rugăciunilor Sfântului Daniil Sihastru și a zelului bunului și credinciosului Voievod Ștefan cel Mare, Mănăstirea Voroneţ a fost ridicată, între 26 mai și 14 septembrie, 1488, cu Sfântul Gheorghe Martirul ca sfânt protector (ziua consacrată pe 23 aprilie), pentru a comemora victoria din bătălia de la Vaslui împotriva turcilor, asa cum este scris pe inscripția comemorativă plasată deasupra intrării originale, acum în exonarthex: “Eu, Ştefan Voievod, prin mila lui Dumnezeu conducător al Țării Moldovei, fiul Voievodului Bogdan, am început să construiesc această fundație a Mănăstirii Voroneţ, dedicată Sfântului și Binecuvåntatului și Marelui Martir și Victorios Gheorghe, în anul 6996 (1488) în luna mai, ziua 26, Lunea dupa Pogorårea Sfântului Duh, și finalizată în același an în luna Septembrie, ziua 14”. Textul arată că biserica a fost construită în mai puțin de patru luni. Aceasta ne spune ceva despre înaltul nivel profesional al construcțiilor din acea vreme, în special ținând cont de faptul că Biserica Sfântului Ilie din Suceava a fost construită exact în același timp. Voroneţ, probabil cea mai faimoasă dintre mănăstirile din România, este cunoscută în toată lumea și este considerată de mulți a fi “Capela Sixtină a Estului”, datorită frescelor sale magnifice aflate pe peretele de la Vest și reprezentând Judecata de Apoi pictată în 1547. Această pictură conține o tentă intensă de albastru cunoscută în România ca “Albastru de Voroneţ”, culoare obținută din lapis lazuli, care a fost inclusă in lexiconul de artă alături de alte culori precum “Rosu Titzian” și “Verde Veronez”, fiind unică potrivit opiniilor specialiștilor. Biserica este una dintre bisericile pictate din nordul Moldovei inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

O veche cronică românească scrisă de Ion Neculce (1672-1745), menționează ca Ștefan cel Mare a întemeiat Mănăstirea Voroneţ în 1488 pentru a-și îndeplini o promisiune către Daniil Sihastru, care l-a încurajat pe Voievodul Moldovei să îi izgonească pe turci din Valahia. După ce a câștigat bătălia împotriva turcilor, Ştefan a ridicat Mănăstirea Voroneţ, consacrată Sfântului Gheorghe, “aducătorul victorei în bătălie”, în trei luni și 21 de zile în locul unde Daniil își avea mica sa chilie din lemn. După moartea sa, Sfântul Daniil a fost îngropat în mănăstire (cu excepția degetului său arătător de la măna dreaptă, care a fost ferecat în argint și trimis la Mănăstirea Putna).

Mănăstirea Voroneţ este probabil cel mai strălucit exemplu al nivelului artistic din Moldova atins în arhitectură și pictură. Mănăstirea a fost construită în vreme de pace cu turcii, când Ștefan deja centralizase statul, dând un nou impuls economiei și culturii. Picturile sale interioare și exterioare au fost realizate între 1534 – 1535, în timpul Voievodului Petru Rareș și la dorința Mitropolitului Grigore Roșca, un proeminent cărturar al acelor vremuri. În 1547 Grigore Roșca (al carui mormânt se află aici) i-a adăugat mănăstirii o verandă (exonarthex) la capătul vestic al bisericii. Picturile de pe pereții bisericii (care au fost realizate de meșteri ale căror nume au rămas necunoscute, cu excepția lui Marcu, meşter pictor, al cărui nume este înscris pe partea stângă a ușii de la intrare) au o armonie cromatică distinctă, un mod special de amestec al culorilor, energie si claritate. Ele sunt pline de delicatețea și căldura spiritului moldovenesc, din timp ce culorile par a fi luate din natura înconjurătoare abundånd în albastru și verde. Abordarea artistică a pictorilor este plină de un cald umanism, din moment ce scenele religioase înfățișează locuitori ai Moldovei din acele timpuri. Astfel îngerii din fresce au fețele blânde ale femeilor din Moldova, arhangelii suflă în bucium, un instrument al ciobanilor români, instrument muzical similar unui bucium, sufletele care sunt purtate spre rai sunt înfășurate în ștergare moldovenești, în timp ce sufletele celor condamnați la focul iadului poartă turbane ca și turcii, dușmanii cei mai aprigi ai Moldovei în acele vremuri.

Mănăstirea a fost construită în plan trilobat (cu trei abside), cu un altar, un naos cu turlă, și un pronaos. Ferestrele mici, ramele lor dreptunghiulare cu bârne încrucișate și arcadele ascuțite ale ușilor de interior aparțin stilului gotic. Ușile de la sud și nord de la exonarthexul construit în 1547 au cadre dreptunghiulare, ceea ce arată o perioadă de tranziție de la stilul gotic la cel renascentist. Dar, peste toate acestea, pe fiecare perete se află o fereastră înaltă cu un arc gotic viu colorat. Întreaga fațadă de vest nu are nicio deschidere, ceea ce arată că intenția Mitropolitului Roșca a fost încă de la început de a o rezerva pentru fresce.

Pe fațada nordică este încă vizibilă decorația originala a bisericii, rândurile de discuri ceramice în galben, maro și verde, decorate în relief. Acestea includ motive heraldice, cu ar fi leul amenințător și capetele de bour de pe stema Moldovei, și creaturi inspirate din literatura vestică Europeană medievală, cum ar fi sirenele cu două cozi. Turla este decorată cu 16 nișe înalte, în patru din ele fiind și ferestre. Un rând de nişe mici încadrează turla deasupra lor. Acoperișul fragmentat probabil urmează forma acoperișului original, ceea ce ridică îndoiala că acesta ar fi fost făcut din șindrilă.

Picturile de la nordul și, într-o măsură mai mică, de la vestul bisericii au suferit deteriorări, însă cele de pe pereții de la sud și vest sunt perfect conservate. Copacul lui Josua este un exemplu de compoziție armonioasă în care ornamente albe și alte detalii se remarcă pe fundalul albastru și printre chipurile cu nuanțe roșiatice. Ușa este înconjurată de scene din viețile sfinților Nicolae și Ioan.

Exteriorul, cu contraforturile sale și cadrele ușilor și ferestrelor au fost influențate de stilui gotic vest-european. Influențele acestui stil s-au răspândit în Moldova din Transilvania și Polonia cu meșterii care au fost invitați în special să construiască biserici. Renumitul cercetător George Balş scria în 1920 că bisericile din acea perioadă, și în parte cele construite în secolele următoare, erau “biserici bizantine construite cu mâini gotice”. Structura și soluțiile adoptate pentru spațiile interioare erau legate de tradițiile bizantine și cele ale slavilor din sud.

“Judecata de Apoi” dictată pe peretele din vest al bisericii este probabil cea mai fină compoziție dintre picturile mănăstirilor din Moldova. În focul iadului (o pâlnie mare de cărbuni aprinși deschizându-se la picioarele lui Iisus), păcătoșii printre care, personaje celebre, regi sau papi, luptă să iasă afară. Lângă scaunul judecății, Adam și Eva sunt reprezentați, împreună cu profeții, ierarhii, martirii și Moise. În alte ilustrații, o mână ține balanța dreptății unde păcatele omenirii sunt cântărite în timpul judecății. La dreapta și la stânga, diavolii se ceartă pentru posesia acuzaților. Printre păcătoși, sunt mulți turci și tătari, cu fețe aspre și priviri fioroase. Animalele de asemenea, iau parte la judecată, ținând fragmente de corp uman pentru a completa corpurile celor sfâșiați de animalele sălbatice. Doar căprioarele nu au nimic de dat înapoi, deoarece, în folclorul românesc ele reprezintă simbolul inocenței. La Porțile Raiului oamenii se înghesuie să intre; dorința pictorilor a fost să exprime într-un mod umoristic modul în care oamenii se înghesuie să intre în Grădina Edenului.

Peretele sudic înfățișează “Copacul lui Isaia”, fabuloasa genealogie a lui Iisus. O frescă incluzând 8 panouri și aproape o sută de personaje sunt înfățișate prin împletitura bogată a ramurilor de viță de vie și a cârceilor. De asemenea pe partea sudică este pictat portretul lui Daniil Sihastrul. Pe peretele nordic, mai expus intemperiilor, se află câteva elemente reprezentând “Facerea Lumii” și o legendă populară, “Ispitirea lui Adam”, care este de asemenea pictată și la mănăstirile Suceviţa și Moldovița.

Printre picăturile de pe pereții interiori ai bisericii merită menționate “Cina cea de Taină”, aflată în naos care mai conține și o pictură reprezentând pe Ștefan cel Mare, soția sa, Doamna Maria Voichiţa, și fiul lor, Bogdan. Scaunul domnesc aflat în biserică este o capodoperă a sculpturilor în lemn. Biserica are o formă trilobată caracteristică stilului arthitectural medieval din Moldava, predominant bizantin. Mănăstirea Voroneţ este chiar impresionantă prin mărimea sa, de 25.50 m lungime (fără verandă), și 7.70 m lățime. Ușile verandei au o încadrare renascentistă, în timp ce sculpturile arcelor frânte din piatră de la uși și ferestre aparțin stilului gotic. Existența contraforturilor exterioare semnalează o influență arhitecturală romană și gotică în consolidarea construcțiilor, și de aici și afilierea la stilul artistic occidental. Merită menționat și “Vechiul Manuscris de la Voroneţ” și “Cartea Psalmilor de la Voroneţ”. După moartea sa, Daniil Sihastrul, care a fost și primul stareț de la Voroneţ, a fost canonizat ca Sfânt și sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe 18 decembrie. Mormântul său se află în narthex, vegheat de o flacără care arde în permanență.

Picturile din portic reprezintă Calendarul Creștin Ortodox. Multe dintre icoanele de aici din păcate au zgârieturi și nume scrise cu graffiti, cicatrici care au rămas în urma celor 206 ani în care mănăstirea a fost părăsită. Deasupra intrării, în nartex, se află o superbă icoană numită “Dulcea Îmbrățișare” și chiar deasupra ei, o inscripție în piatră arată cine au fost întemeietorii mănăstirii și data la care a fost ridicată. Pictura votivă a mănăstirii se află în naos, unde Măria Sa Ștefan cel Mare și Sfânt împreună cu Doamna Maria Voichiţa și Bogdan, moștenitorul său, sunt înfățișati în actul dăruirii, prin medierea Sfântului Gheorghe Martirul, a Mănăstirii către Mântuitorul nostru Iisus Christos, ca un semn de recunoștință pentru ajutorul divin acordat în lupta împotriva invadatorilor turci. O piesă de mare valoare artistică ce poate fi găsită în biserică este iconostasul aurit, realizat din lemn de tisă, ușile sale imperiale fiind adevărate capodopere ale sculpturii în lemn. De asemenea de o mare valoare este și tronul Miropolitului Grigore Roșca.

Pe fundalul albastru se află Copacul lui Isaia. Filozofii greco-latini sunt înfățișati la margine în partea stângă și în partea dreaptă: Aristotel și Platon fiind printre cei mai cunoscuți filozofi care sunt aici, și pe partea absidelor ochiul este atras de o frumoasă reprezentare a Sfântului Onufrie Sihastrul. În stânga ușii de la intrare se află imagina în halou a Sfântului Pios Daniil Sihastrul. Superba icoană “Dubla Cruce” se află deasupra ușii și înfățișează pe Mântuitorul nostru Iisus Christos, cel mai Perfect Judecător, care veghează asupra celor care susțin biserica, cu Mama Domnului Iisus și Sfântul Ioan Botezătorul la dreapta Sa și la stânga, mediind în numele nostru pentru iertarea păcatelor. Sfântul Gheorghe Martirul poate de asemenea fi găsit pictat pe contraforturile din partea stângă, și în primul rând al acestei serii de picturi, rugăciunea “Acatist” a Sfântului Nicolae (deasupra ferestrei) și, sub cealaltă rugăciune “Acatist” a Sfântului Ioan cel Now de la Suceava.

Picturile din naos și de la Sfântul Altar sunt înnegrite de fumul sutelor de ani de lumânări aprinse, și sunt în curs de restaurare. Teste au fost deja realizate de artiști și specialiști de artă pentru a determina modul în care pot fi restaurate, și au descoperit că din fericire culorile originale sunt foarte bine păstrate. Aceasta munca precisa și costisitoare va fi realizată de asemenea și din donațiile mici ale turiștilor și credincioșilor, atât români și străini, care iubesc mănăstirea Voroneţ. Sfânta Mănăstire este o expresie artistică a credinței acestui popor, și de asemenea este expresie a rafinamentului acestui popor și a celor care iubesc frumosul. Este rugăciunea noastră precum și o meditație care încurajeaza o vizită a acestei mănăstiri pentru toți cei care vin aici din toată lumea.