Biserici Fortificate UNESCO
Biserici Fortificate
Biserici și Mănăstiri
Transilvania Unesco Fortified Churches Mănăstiri Transilvania Biserici și Mănăstiri Transilvania


Transylvania is like all Romania, filled with churches and monasteries, showing the strong Christianity that developed in this area. Due to the Saxon and Magyar influences, in Transylvania there are also many catholic churches and monasteries and other confessions. Maybe the most famous and representative are the fortified churches (included also in UNESCO Patrimony). But also famous and symbolic for the north west part of the country are the wooden churches from Maramures (included also in UNESCO Patrimony).
The Maramures wooden churches are remarkable examples of well-preserved religious architecture that emerged from the Orthodox traditions and Gothic style influences. These churches show such a high level of artistic maturity and craft skills: they are narrow, tall, timber constructions with characteristic elongated towers single or double-roofed and covered by shingles. The walls of the wooden churches are generally built of oak logs laid horizontally with intricate joints. Because they are an exceptional expression of the cultural heritage of this mountainous area of northern Romania eight of these churches are included in UNESCO World Heritage List since 1999. The wooden churches, the nature and the people of Maramures are spiritually connected and have maintained this link to the present day.
But also there are other monasteries in Transylvania, either orthodox or catholic, where pilgrims are coming in large number to pray. More than one hundred thousands of catholic pilgrims are coming each spring in Sumuleu Ciuc to celebrate the Pentecost catholic traditions. Other monasteries attract pilgrims in time of various religious celebrations, some of them having also holy icons where people come to pray for health, fortune or luck in love.

Transilvania este ca de altfel toată România, plină cu biserici și mănăstiri, arătând puternica tradiție creștină care s-a dezvoltat pe aceste meleaguri. Datorită influențelor sașilor și maghiarilor, în Transilvania există de asemenea și multe biserici și mănăstiri catolice și de alte confesiuni. Probabil cele mai celebre și reprezentative sunt bisericile fortificate (incluse și în patrimoniul UNESCO). Dar de asemenea renumite și simbolice pentru nord vestul țării sunt bisericile de lemn din Maramureș (incluse de asemeena în patrimoniul UNESCO).
Bisericile din lemn din Maramureș sunt exemple remarcabile ale stilului arhitectonic religios bine conservat care a apărut din tradiția ortodoxă și influențele stilului gotic. Aceste biserici arată o maturitate foarte profundă a nivelului artistic și indemanarea meșteșugarilor care le-au construit: ele sunt construcții de lemn înguste, înalte cu caracteristici specifice precum turnurile lungi sau acoperișurile duble acoperite cu șindrilă. Pereții bisericilor din lemn sunt în general construiți din bușteni de stejar așezați orizontal cu îmbinări complexe. Deoarece ele reprezintă o expresie excepțională a moștenirii culturale a acestor zone muntoase din nordul României, opt din aceste biserici au fost incluse în Lista Moștenirii Mondiale UNESCO în 1999. Bisericile din lemn, natura și oamenii din Maramureș, sunt conectați spiritual și au păstrat această legătură chiar și în prezent.
Există de asemenea și alte mănăstiri în Transilvania, fie ortodoxe fie catolice, unde pelerinii vin în număr mare să se roage. Peste o sută de mii de pelerini catolici vin în fiecare primăvară în Șumuleu Ciuc pentru a sărbători Rusaliile în tradiția catolică. Alte mănăstiri atrag pelerini în perioada diverselor sărbători religioase, unele dintre ele având de asemenea icoane sfinte la care oamnenii vin să se roage pentru sănătate, succces în afaceri sau noroc în dragoste.


Transylvania, with its name coming from Latin ultra silvam (beyond the forest), is one of the most interesting and surprising regions of Romania. German, Hungarian and Romanian cultural traditions play a great role in its cultural and ethnic diversity. The Transylvanian plateau is surrounded by mountain peaks and drained by sparkling rivers which makes it both a pleasant place for a relaxing holiday with a landscape pleasing to the eye and an exciting place for adventure-seeking travelers.

With its more than 150 well preserved fortified churches of a great variety of architectural styles (out of an original 300 fortified churches), south-eastern Transylvania region in Romania currently has one of the highest numbers of existing fortified churches from the 13th to 16th centuries. Listed as a UNESCO World Heritage Site, Villages with Fortified Churches in Transylvania are seven villages founded by the Transylvanian Saxons, dominated by their fortified churches and characterized by a specific settlement pattern that have been preserved since the late Middle Ages.

The Saxon villages of Transylvania appeared in the twelfth century when the Kings of Hungary settled German colonists in the area. They had a special status among nations in the province and their civilization managed to survive and thrive, forming a very strong community of farmers, artisans and merchants. Being situated in a region constantly under the threat of the Ottoman and Tatar invasions, they built fortifications of different sizes. The most important towns were fully fortified, and the smaller communities created fortifications centered round the church, where they added defensive towers and storehouses to keep their most valuable goods and to help them withstand long sieges.

The main element is the church, always situated in the middle of the town. Different types of fortifications can be found: a small enceinte around the church, a row of fortifications around the church or a real fortress with multiple fortification walls centered on the church. The churches have been adapted to include defensive functions; all of them are either Romanesque basilicas or single-nave churches of the late Gothic period. The churches often include many additions, ranging in age from the original period in which the churches were built until Late Middle Ages to the sixteenth century. Many churches also include baroque elements from that period, as the baroque style was very popular in the region.

In almost all cases, the church is situated in an easily defendable position, generally on a hilltop. Elements of fortifications found in the main cities in the area have been adapted here, and they are a testimony of the building techniques used along the years by the Saxon community. Some fortifications had observations towers, some of them being church towers adapted to the needs of a fortress. The materials are the traditional ones, stone and red bricks, with a red clay tiled roof, a typical feature of the area.

Close to the church there is the main square of the village or Tanzplaz (Dance Square) around which the social life gravitated. The only buildings situated next to the fortifications are those of communal use: the school or the village hall. The parish houses, along with the houses of the wealthiest villagers, were situated around this square. Also in most sites, barns for grain storage are situated close to the center of the village.

La Transylvanie, avec son nom derive du latin ultra silvam (au-delà de la forêt), est l’une des régions les plus intéressantes et surprenantes en Roumanie. Allemand, hongrois et roumains traditions culturelles jouent un grand rôle dans sa diversité culturelle et ethnique. Le plateau de Transylvanie est entouré de sommets et drainées par des rivières scintillantes qui le rend à la fois un endroit agréable pour un séjour de détente avec un paysage agréable à l’oeil et aussi un lieu passionnant pour d’aventure-quête voyageurs.

Avec ses plus de 150 églises fortifiées bien conservés et d’une grande variété de styles architecturaux (sur environ 300 églises fortifiées d’origine), dans sud-est de la région de Transylvanie est actuellement l’un des plus grand nombre d’eglises fortifiee existants du 13ème au 16ème siècles. Classée par l’UNESCO le site du patrimoine mondial, il sont sept villages avec églises fortifiées fondés par les Saxons de Transylvanie, et dominés par leurs églises fortifiées qui sont caractérise par un modèle de règlement spécifique qui ont été conservés depuis le Moyen Age tardif.

Les villages saxons de Transylvanie est apparu au XIIe siècle quand les rois de Hongrie installés colons allemands dans la région. Ils avaient un statut spécial parmi les nations de la province et de leur civilisation a réussi à survivre et à s’épanouir, de former une communauté très forte des agriculteurs, des artisans et des commerçants. Étant situé dans une région constamment sous la menace de l’Empire ottoman et les invasions tatares, ils ont construit des fortifications de différentes tailles. Les villes les plus importantes ont été entièrement fortifiée, et les fortifications de plus petites communautés créées des centres autour de l’églises, où ils ont ajouté des tours défensives et des entrepôts pour garder leurs biens les plus précieux et les aider à résister à de longs sièges.

L’élément principal est l’église, toujours situé dans le centre de la ville. Différents types de fortifications se trouvent: une enceinte petite autour de l’église, une ligne de fortifications autour de l’église ou d’une véritable forteresse avec des multiples murs de fortification centrées autour l’église. Les églises ont été adaptés pour inclure des fonctions défensives, elles sont toutes basiliques romanes ou soit unique nef des églises de style gothique tardif. Les églises comprennent souvent de nombreux ajouts, dont l’âge varie de la période initiale où les églises ont été construites Bas Moyen Âge au XVIe siècle. Beaucoup d’églises aussi comprendre des éléments baroques de cette période, parce que le style baroque était très populaire dans la région.

Dans presque tous les cas, l’église est située dans une position facilement défendable, généralement sur une colline. Les éléments de fortifications trouvées dans les principales villes de la région ont été adaptés ici, et ils sont un témoignage de techniques de construction qui ont ete utilisées au fil des années par la communauté saxonne. Certains fortifications avait des tours d’observations, certains d’entre eux étant clochers adaptés aux besoins d’une forteresse. Les matériaux de construction sont ceux traditionnels, des pierres et des briques rouges, avec un toit en tuiles d’argile rouge, une caractéristique typique de la région.

Fermer à l’église il ya de la place principale du village ou Tanzplaz (Carree de Dance) autour duquel la vie sociale gravite. Les seuls bâtiments situés à côté des fortifications sont ceux d’exploitation en commun: l’école ou la mairie du village. Les maisons paroissiales, avec les maisons des riches villageois, étaient situés autour de cette place. En outre, dans la plupart des sites, des granges de stockage des céréales sont situés à proximité du centre du village.

Siebenbürgen, mit seinem Namen aus dem Lateinischen Ultra silvam (jenseits des Waldes), ist eine der interessantesten und überraschende Regionen Rumäniens. Deutsch, Ungarisch und Rumänisch kulturellen Traditionen spielen eine große Rolle in der kulturellen und ethnischen Vielfalt. Die siebenbürgischen Hochebene wird von Berggipfeln und ausgelaugt von funkelnden Flüssen wodurch es sowohl ein angenehmer Ort für einen erholsamen Urlaub mit einer Landschaft angenehm für die Augen und ein spannender Ort für abenteuerlustige Reisende.

Mit mehr als 150 gut erhaltene Wehrkirchen aus einer großen Vielfalt von Baustilen (von einem Original 300 Wehrkirchen), süd-östlichen Region Siebenbürgen in Rumänien hat derzeit eine der höchsten Zahlen der bestehenden Kirchenburgen aus dem 13. bis 16. Jahrhundert. Gelistet als UNESCO World Heritage Site, Dörfer und Wehrkirchen in Siebenbürgen sind sieben Dörfer von der Siebenbürger Sachsen gegründet, dominiert von ihren Wehrkirchen und gekennzeichnet durch eine spezifische Siedlungsstruktur, die seit dem späten Mittelalter erhalten geblieben sind.

Die sächsischen Dörfern Siebenbürgens erschien im zwölften Jahrhundert, als die Könige von Ungarn niedergelassen deutschen Kolonisten in der Region. Sie hatten einen besonderen Status unter den Völkern in der Provinz und ihrer Zivilisation zu überleben und zu gedeihen, bilden eine sehr starke Gemeinschaft von Bauern, Handwerker und Kaufleute. In einem Bereich ständig unter der Bedrohung durch das Osmanische und Tatar Invasionen gelegen, bauten sie Befestigungsanlagen in verschiedenen Größen. Die wichtigsten Städte waren voll befestigt, und die kleineren Gemeinden geschaffen Befestigungsanlagen zentriert um die Kirche, wo sie Wehrtürme und Lagerhäuser hinzugefügt, um ihre wertvollsten Güter zu halten und ihnen zu helfen, zu widerstehen langen Belagerungen.

Das wichtigste Element ist die Kirche, immer in der Mitte der Stadt. Verschiedene Arten von Befestigungsanlagen gefunden werden kann: eine kleine enceinte rund um die Kirche, eine Reihe von Befestigungsanlagen rund um die Kirche oder einer echten Festung mit mehreren Festungsmauern der Kirche zentriert. Die Kirchen wurden angepasst, um defensive Funktionen beinhalten, alle von ihnen sind entweder romanischen Basiliken oder einschiffige Kirchen der Spätgotik. Die Kirchen enthalten oft viele Ergänzungen, im Alter von der ursprünglichen Zeitraum, in dem die Kirchen bis zum späten Mittelalter bis zum sechzehnten Jahrhundert gebaut wurden. Viele Kirchen haben auch barocke Elemente aus dieser Zeit, weil die barocken Stil war sehr beliebt in der Region.

In fast allen Fällen die Kirche war in einer leicht zu verteidigende Position befindet, in der Regel auf einem Hügel. Elemente von Befestigungsanlagen in den wichtigsten Städten in der Umgebung gefunden wurden hier angepasst und sie sind ein Zeugnis der Bautechniken im Laufe der Jahre verwendet werden durch das Sächsische Community. Einige Befestigungen hatten Beobachtungen Türme, von denen einige Kirchtürme waren angepasst an die Bedürfnisse einer Festung. Die Materialien sind die traditionellen, Stein und roten Ziegeln, mit einem roten Ton Ziegeldach, ein typisches Merkmal der Region.

In der Nähe der Kirche befindet sich der Hauptplatz des Dorfes oder Tanzplaz, um welche das soziale Leben wurde entwickelt. Die einzigen Gebäude direkt neben der Befestigungsanlagen waren fur die der gemeinschaftlichen Nutzung: die Schule oder das Rathaus. Die Pfarrhäuser, zusammen mit den Häusern der reichsten Bewohner wurden rund diesem Platz. Auch in den meisten Standorten waren Ställe die Getreidelagerung in der Nähe der Mitte des Dorfes.

Transilvania, con il suo nome deriva dal latino ultra silvam (al di là della foresta), è una delle regioni più interessanti e sorprendenti della Romania. Tedeschi, ungheresi e rumeni tradizioni culturali giocano un grande ruolo nella sua diversità culturale ed etnica. L’altopiano della Transilvania è circondato da cime e purgato per mezzo di fiumi dalle acque cristalline che lo rende sia un luogo piacevole per una vacanza rilassante con un piacevole paesaggio per gli occhi e un bel posto per chi desidera una vacanza-avventura.

Con i suoi più di 150 chiese fortificate ben conservati con una grande varietà di stili architettonici (su un originale 300 chiese fortificate), la sud-est della regione della Transilvania in Romania attualmente ha uno dei più alti numeri di chiese fortificata esistenti dal 13 ° al secoli 16. Annunciato sulle del UNESCO Lista del Patrimonio Mondiale dell’Umanità, in Transilvania sono sette villaggi con chiese fortificate fondate dai sassoni della Transilvania , dominata da loro chiese fortificate e caratterizzato da un modello insediativo specifico che sono stati conservati dal tardo Medioevo.

I villaggi sassoni della Transilvania è apparso nel XII secolo quando le re d’Ungheria si stabilirono coloni tedeschi nella zona. Avevano uno status speciale tra le nazioni in provincia e la loro civiltà è riuscita a sopravvivere e prosperare, formando una comunità molto forte di agricoltori, artigiani e commercianti. Essendo situato in una regione costantemente sotto la minaccia della ottomano e invasioni tartare, hanno costruito fortificazioni di diverse dimensioni. Le città più importanti sono stati completamente fortificato, e le fortificazioni piccole comunità create centrato intorno alla chiesa, dove hanno aggiunto torri difensive e magazzini per mantenere i loro beni più preziosi e per aiutarli a resistere a lunghi assedi.

L’elemento principale è la chiesa, sempre situato nel centro della città. Diversi tipi di fortificazioni si trovano: una piccola cinta muraria intorno alla chiesa, una serie di fortificazioni intorno alla chiesa o di una vera e propria fortezza con mura di fortificazione più incentrati intorno alla chiesa. Le chiese sono state adattate con funzioni difensive, tutti loro sono basiliche romaniche sia o singola navata chiese del periodo tardo-gotico. Le chiese spesso includono molte aggiunte, di età compresa tra il periodo iniziale in cui le chiese sono state costruite fino a quando tardo Medioevo al XVI secolo. Molte chiese includono anche elementi barocchi di quel periodo, perche lo stile barocco era molto popolare nella regione.

In quasi tutti i casi, la chiesa si trova in una posizione facilmente difendibile, in genere su una collina. Elementi di fortificazioni si trovano nelle città principali della zona e sono stati adattati qui. Essi sono una testimonianza delle tecniche costruttive utilizzate nel corso degli anni dalla comunità sassone. Alcune fortificazioni aveva torri osservazioni, alcuni dei quali sono campanili adeguati alle esigenze di una fortezza. I materiali sono quelli tradizionali, in pietra e mattoni rossi, con un tetto di tegole di argilla rossa, una caratteristica tipica della zona.

Vicino alla chiesa si trova la piazza principale del villaggio o Tanzplaz (Piazza per la Danza), attorno al quale gravitava la vita sociale. Gli unici edifici situati vicino alle fortificazioni sono quelli di uso comune: la scuola o il municipio. Le case parrocchiali, insieme con le case dei più ricchi abitanti del villaggio, si trovavano intorno a questa piazza. Inoltre nella maggior parte dei siti, stalle per deposito di grano si trovano vicino al centro del villaggio.

Transilvania, al cărei nume vine din latinescul ultra silvam (dincolo de pădure), este una din cele mai interesante și surprinzătoare regiuni din România. Tradițiile culturale ale germanilor, ungurilor și românilor joacă un rol important în diversitatea etnică și culturală de aici. Platoul Transilvaniei este înconjurat de vârfuri de munți și brăzdat de râuri tumultoase care fac această regiune atât un loc minunat potrivit pentru o vacanță relaxantă cu peisaje care îți încântă privirile cât și un loc captivant pentru căutătorii de aventuri.

Cu cele peste 150 de bine conservate biserici fortificate și cu o mare varietate de stiluri arhitectonice (dintr-un total de 300 biserici fortificate), sud-estul Transilvaniei are cel mai mare număr de biserici fortificate datând din secolele 13 – 16. Incluse în lista patrimoniului UNESCO, există șapte sate cu biserici fortificate în Transilvania, întemeiate de sașii transilvăneni, dominate de aceste biserici fortificate și caracterizate de model de colonie specific care a fost păstrat încă din Evul Mediu.

Satele săsești din Transilvania au aparut în secolul 12 când regii Ungariei au adus coloniști germani în această regiune. Ei aveau un statut special printre populațiile din Transilvania iar civilizația lor a reușit să supraviețuiască și să prospere, formând o comunitate foarte puternică de fermieri, artizani și comercianti. Fiind situați într-o regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor Imperiului Otoman și a tătarilor, ei au construit fortificații de toate mărimile. Orașele cele mai importante erau fortificate total, iar comunitățile mai mici au creat fortificații în jurul bisericilor, unde au adăugat turnuri de apărare și hambare pentru păstrarea celor mai prețioase bunuri și pentru provizii de hrană și arme care îi ajutau să reziste în cazul asediilor îndelungate.

Principalul element este biserica, întotdeauna situată în mijlocul orașului. Diferitele tipuri de fortificații pot fi existente în cadrul unei mănăstiri fortificate: o mică incintă în jurul bisericii, un rând de fortificații în jurul bisericii sau chiar o adevarata fortăreață cu multiple ziduri de fortificație care înconjoară biserica. Bisericile au fost adaptate să includă și funcții defensive; toate sunt fie bazilici romanice sau biserici cu o singură navă din perioada goticului târziu. Bisericile deseori includeau multe completări, în funcție de vechimea lor începând cu perioada inițială în care bisericile erau construite până în perioada Evului Mediu Târziu și chiar în secolul 16. Multe biserici includeau de asemenea elemente baroc din acea perioadă, deoarece stilul baroc era foarte popular în zonă.

În aproape toate cazurile, biserica este situată într-o poziție ușor de apărat, de obicei vârful unui deal. Elementele de fortificații aflate în marile orașe din regiune au fost adaptate în cadrul bisericilor, și reprezintă o mărturie a tehnicilor de construcție utilizate de-a lungul timpului de către comunitatea saseasca. Unele fortificații au turnuri de observare, unele din ele fiind turnuri ale bisericii adaptate necesităților unei cetăți. Materialele utilizate sunt cele tradiționale, piatră și cărămidă roșie, cu țigle de argilă, o trăsătură specifică regiunii.

În apropierea bisericii se afla piața principală a satului sau Tanzplaz (Ringul de Dans) în jurul căreia gravita viața socială. Singurele clădiri situate în apropierea fortificatiilor erau acelea de uz comunal: școala sau primăria. Clădirile parohiale, împreună cu casele sătenilor mai înstăriți, erau situate în urul acestei piețe. De asemenea în majoritatea satelor, hambarele pentru grâne erau situate aproape de centrul satului.

Transilvania, con su nombre que viene del latín ultra-silvam (más allá del bosque), es una de las regiones más interesantes y sorprendentes de Rumania. Alemán, húngaro y rumano tradiciones culturales juegan un gran papel en su diversidad cultural y étnica. La meseta de Transilvania está rodeado de montañas y drenada por los ríos espumosos que hace que sea tanto un lugar agradable para pasar unas vacaciones de relax con un paisaje agradable a la vista y un lugar interesante para los que buscan aventura, viajeros.

Con sus más de 150 iglesias fortificadas bien conservados de una gran variedad de estilos arquitectónicos (para un original de 300 iglesias fortificadas), al sur-este de la región de Transilvania en Rumania actualmente tiene una de las más altas cifras de iglesias fortificado existente de los siglos 13 al 16. Declarada por la UNESCO Patrimonio de la Humanidad, las villas con iglesias fortificadas en Transilvania son siete villas fundadas por los sajones de Transilvania, villas dominado por sus iglesias fortificadas caracterizado por un patrón de asentamiento específico que se han conservado desde la Edad Media.

Las villas de sajones de Transilvania apareció en el siglo XII, cuando los reyes de Hungría establecieron colonos alemanes en la zona. Ellos tenían un estatus especial entre las naciones de la provincia y su civilización logró sobrevivir y avanzar en la formación de una comunidad muy fuerte de los agricultores, artesanos y comerciantes. Al estar situado en una región constantemente bajo la amenaza del Imperio Otomano y las invasiones tártaras, los sajones construyeron fortificaciones de diferentes tamaños. Las ciudades más importantes fueron completamente fortificada, y las fortificaciones de las comunidades más pequeñas creadas en torno a la iglesia, donde se le añadió torres defensivas y almacenes para guardar sus bienes más valiosos y para ayudarles a soportar largos asedios.

El elemento principal es la iglesia, siempre situado en el centro de la ciudad. Los diferentes tipos de fortificaciones se encuentran: un recinto pequeño alrededor de la iglesia, una hilera de fortificaciones alrededor de la iglesia o de una verdadera fortaleza con muros de fortificación múltiple centradas en la iglesia. Las iglesias se han adaptado para incluir funciones defensivas, todos ellos son basílicas románicas o bien una sola nave iglesias del gótico tardío. Las iglesias suelen incluir muchas adiciones, que van en edad desde el período original en que las iglesias se construyeron hasta Baja Edad Media hasta el siglo XVI. Muchas iglesias también incluyen elementos barrocos de la época, como el estilo barroco fue muy popular en la región.

En casi todos los casos, la iglesia está situada en una posición fácilmente defendible, en general, en una colina. Elementos de fortificaciones que se encuentran en las principales ciudades de la zona se han adaptado aquí, y que son un testimonio de las técnicas de construcción utilizadas a lo largo de los años por la comunidad sajona. Algunas fortificaciones tenían torres de observación, algunos de los cuales son torres de las iglesias adaptadas a las necesidades de una fortaleza. Los materiales son los tradicionales, piedra y ladrillos rojos, con un techo de tejas de arcilla roja, una característica típica de la zona.

Cerca de la iglesia se encuentra la plaza principal del pueblo o Tanzplaz (Plaza de la Danza) en torno al cual la vida social gravitó. Los únicos edificios situados al lado de las fortificaciones son de uso común: la escuela o en la sala de fiestas. Las casas parroquiales, junto con las casas de los ricos habitantes, se sitúa en torno a esta plaza. También en la mayoría de los sitios, las naves para el almacenaje de granos están situados cerca del centro del pueblo.