Piața Unirii


 

Cea mai veche piață din Timișoara, amenajată în stil baroc s-a numit Piața Losonczy (după numele comitelui Stefan Losonczy, ucis la 1552 când cetatea a fost cucerită de turci), Hauptplatz (Piața Principală), Domplatz (Piața Domului) și Piața Unirii din 1919, când au oprit aici trupele române conduse de colonelul Virgil Economu, pentru participarea la solemnitatea oficială a Unirii, după retragerea din Banat a trupelor sârbești, la 3 august 1919. Aici se află:
 

Sursa: Dan Mihai Pitea – Wikipedia
 

  • Catedrala “Sfântul Gheorghe” sau Domul Romano – Catolic

  • Casa Prenner – atestată încă din anul 1812, clădirea aparţinea lui Wolfgang Prenner (Bremen) în anul 1828, în 1848 funcţionau aici o dulgherie şi o lăcătuşerie iar în anul 1900 a fost construit cel de-al doilea etaj.

  • Banca Șvăbească

  • Casele Canonicilor – sunt patru clădiri lipite una de alta, cu parter și etaj, parterul fiind folosit ca spațiu comercial iar etajul ca locuință, atestate în anul 1758, aflate pe latura nordică a pieței. În 1828 una din case aparținea Episcopiei catolice, iar celelalte trei erau case particulare ale lui Servinaț, Costea (Koszta) și Krautvaschel (Krautwaschl). În 1844 casele aveau o singură fațadă, probabil deteriorată în cursul asediului din 1849, ulterior fiind refăcute fațade individuale pentru fiecare casă.

  • Clădirea școlii primare a Liceului „Nikolaus Lenau”

  • Casa cu Lei

  • Cazarma

  • Casa comunității ortodoxe

  • Catedrala Ortodoxă Sârbă

  • Palatul Episcopiei ortodoxe – construit inițial în stil baroc între anii 1745 – 1747, a fost modificat ulterior în forma actuală între anii 1905 – 1906, iar fațada a fost finalizată în 1911 cu elemente decorative sârbești.

  • Clădirea Băncii de Scont

  • Casa „La Elefant”

  • Casa „La Trei Husari”

  • Palatul Brück – proiectat de Laszlo Szekely, în 1910, are la parter o farmacie veche de o sută de ani, unde se păstrează încă mobilierul original.

  • Palatul Baroc – de formă rectangulară, adăpostește Muzeul de Artă – secție a Muzeului Banatului. Palatul a fost construit cu subsol, parter, două etaje și o mansardă, ca sediu al administrației austriece (Prefectura veche și sediul guvernatorilor civili ai Banatului), înglobând clădiri mai vechi precum clădirea Oficiului minier din 1733 și a găzduit personalități importante, precum împăratul Iosif al II-lea (1767), împăratul Franz Iosef (1872) sau regele Ferdinand și regina Maria (1923).

  • Monumentul „Sfânta Treime” – este format dintr-o coloană înaltă (Coloana Ciumei) riunghiulară pe care tronează Sfânta Treime, și are la bază mai multe statui. Monumentul Sfintei Treimi, cunoscut și ca Statuia Ciumei, se află în mijlocul pieței și amintește de epidemia de ciumă care a devastat Banatul între anii 1731 – 1738, piatra de fundație fiind pusă la 23 noiembrie 1740.

  • Fântâna cu apă minerală
     

    Piața Libertății


     

    Piața Libertății are forma unui pătrat cu laturile perfect paralele a avut mai multe denumiri în trecut precum: Piaţa de Paradă, Piaţa Prinţul Eugen.
     

  • Statuia Sfântului Ioan Nepomuk

  • Vechea Primărie

  • Comandamentul Garnizoanei – construită în 1730, şi-a păstrat caracterul militar tot timpul, iar azi funcţionează aici Cercul militar şi Muzeul militar, care din păcate nu este deschis publicului larg. Intrarea este străjuită de doi stejari plantaţi în 1923 în amintirea încoronării regelui Ferdinand şi a reginei Maria.

  • Facultatea de Muzică
     

    Piața Victoriei


     

    Fostă Piața Operei, este locul unde Timișoara a fost proclamată la data de 20 decembrie 1989 primul oraș liber de comunism din România. La nordul pieței se află Opera, iar la sud Catedrala Mitropolitană, conectate prin două alei de promenadă numite “Corso” – cea din partea dreaptă cum se merge dinspre Operă spre Catedrală, loc de plimbare pentru înalta societate timișoreană, bine iluminat, cu restaurante și magazine de lux, şi “Surogat” – cea din partea stângă, unde în trecut se plimbau doar tinerii și muncitorii. Elevii nu aveau voie să se plimbe aici decât cu permisiunea școlii, iar soldații trebuiau să dovedească că sunt în permisie.
     

  • Palatul Culturii – începută în anul 1871, după planurile arhitecților vienezi Ferdinand Fellner și Hermann Helmer, și terminată în anul 1875, clădirea a fost proiectată să găzduiască și o sală de baluri și Hotelul Kronprinz Rudolf care avea o cafenea și un restaurant. Reprezentațiile inaugurale au avut loc la 22 septembrie 1875 (în limba maghiară) și la 25 septembrie 1875 (în limba germană), în sala cu 1200 de locuri. Clădirea a fost devastată de două incendii, primul în anul 1880, urmat de o restaurare între anii 1880 – 1882 în stilul original, „Renaissance”, și al doilea incendiu din anul 1920, în urma sa au rămas intacte doar aripile laterale, urmat de o reconstruire a sălii de spectacole între anii 1920 – 1924 și a fațadei între anii 1934 – 1936, realizată de arhitectul Duiliu Marcu, în stilul neobizantin din acea vreme. Palatul Culturii găzduiește patru instituții culturale: Opera Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar “Csiky Gergely”.

  • Hotel Timișoara
     
    Zona “Corso”:
     

  • Palatul Weiss – a fost construit în anul 1921 de firma Arnold Merbl în stil eclectic pentru familia Weiss, după planurile lui Adalbert Szladek, frontonul fiind reproiectat de László Székely.

  • Palatul Lloyd – a fost construit între anii 1910 – 1912 după planurile arhitectului Leopold Baumhorn.

  • Palatul Neuhausz – a fost construit între anii 1911 – 1912 după planurile arhitectului László Székely într-o combinație de stiluri eclectic, secesiunea vieneză și art nouveau maghiar.

  • Palatul Merbl – a fost construit în anul 1911, în stil Secession, după planurile arhitectului Arnold Merbl, constructorul Palatului Lloyd aflat în apropiere.

  • Palatul Dauerbach – a fost construit în anul 1913 în stil Art Nouveau pentru Georg Dauerbach, după planurile arhitectului László Székely.

  • Palatul Hilt – sau sau Hilt & Vogel, a fost construit între anii 1912 – 1913

  • Palatul Széchényi – a fost construit între anii 1900 – 1914 de Societatea Széchényi după planurile arhitectului László Székely.
     
    Zona “Surogat”:
     

  • Palatul Löffler – a fost construit între anii 1912 – 1913 de familia și firma Löffler, după planurile lui Leopold Löffler.

  • Palatul Palatul Camerei de Comerț

  • Cinematografele Timiș, Capitol și Studio

  • Galeriile de artă
     

  • Catedrala Mitropolitană

  • Statuia „Lupoaica cu puii” – este susținută de un pilon înalt de 5 m, fiind o replică a statuii “Lupa Capitolina”, replică dăruită Timișoarei în 1926 de orașul Roma.

  • Fântâna cu Pești – construită în anul 1957, avea Inițial forma unei stele cu cinci colțuri, pe care erau amplasați pești de bronz.