UNESCO România
Mănăstiri Moldova
    UNESCO România
    Mănăstiri Moldova



Sucevița Monastery (UNESCO) – the painted church with the best preserved frescoes


Suceviţa, the largest, the finest and the last built of Bucovina painted monasteries, “A Poem in Green and Light”, has thousands of painted images on a background of emerald green. Located in a beautiful green valley, it is fortified like a citadel with four watchtowers at its corners. It is a square-shaped compound, surrounded by a wall of 100 meters on each side, six meter high and three meter thick. A princely house’s ruins are still visible on the northern side, as well as cells for the monks. The monastery was raised in 1581 by Gheorghe Movila, Bishop of Radauti and consecrated in 1584 to the Resurrection of Lord Jesus celebrated on Easter. The church has the five rooms of a large Moldavian monastery church: the chancel, naos, burial chamber, pronaos and exonarthex.

Suceviţa is the only painted church that was not founded by a king, but Movilă brothers were descendants of Petru Rareş on their mother’s side. Soon after the monastery was built Ieremia Movilă became king of Moldova (1595 – 1606), and his brother Simion, king in Walachia. The third brother Gheorghe become the Metropolitan of Moldavia. The church was painted in 1595 – 1601, nearly half a century after its “sister” churches. It is considered the last flowering of the custom of painting the church façades that mark the reigns of Stephen the Great and Petru Rareş. Building and painting a church that closely resembled the edifices their ancestors raised decades before, was a way for the Movilă brothers to claim to be part of the royal line of Stephen the Great. The church of the Sucevita Monastery was included on the UNESCO Heritage List on August 1st, 2010 and is the only church that includes a representation of The Ladder of Saint John.

The architecture has both Byzantine and Gothic elements and elements typical to other painted churches of Moldavia. The interior and exterior walls are covered by mural paintings, perfectly preserved, with great artistic value and depict biblical episodes from the Old and New Testament. After 1595 Ieremia Movila added to the church two open porches (to North and to South) and built massive houses, thick surrounding walls and defense towers. The walls are strengthened with buttresses, bulwarks and imposing towers. Narrow loopholes in the upper part of the walls indicate that a defensive catwalk encircled the compound. The legend says that an old woman had been working there for thirty years, carrying in her ox wagon stone for the construction of the monastery, and this is why a female head is carved on a black stone in the monastery’s yard.

The fortress had a double defensive role, it actually prevented the mural paintings from serious damaging as it happened with frescoes of other painted monasteries. Each tower has a different plan. The square gate tower with its pointed octagonal turret is in the middle of the north wall. A vaulted gateway, with heavy buttresses on either side, leads through to the compound. Above the arch of the gateway is a semicircular niche with a painting of The Resurrection and the carved coat of arms of Moldavia. Above the gateway, there are two floors with rooms. On the first floor is a small chapel dedicated to the Annunciation. The northwest tower is the bell tower of the monastery. It is the most massive one of them all, with three-tiered buttresses on the outside. The buttresses were added later, as were the gate tower buttresses. On the ground floor is a small laboratory for the restoration of icons, where trained nuns work. On the top floor is the belfry with four big arched openings. The two bells that Ieremia Movilă donated in 1605 are still used daily. The other three towers are octagonal but each different: the northeast tower has three floors, the southeast five and the southwest two.

Thousands of pictures preserved in the original form decorate the walls of the church outnumbering the pictures at any other monasteries in Moldova. The western wall is blank and legends say that the artist fell off the scaffolding and died, so it remained undecorated. Frescoes are painted in purple red and blue against an emerald green background. There is plenty of gold too taken from the art of miniature and belong to masters of the Moldavian Painting School, Ioan the Painter and his brother Sofronie from Suceava. They have a strongly narrative character and many of them represent scenes taken from the daily life of the 16th century Moldavia. A characteristic of the painting at Sucevita it the prevailing narrative feature, as it presents complete cycles of the lives of saints as Saint Pachomius, Saint John the New of Suceava, Saint Hierarch Nicholas, Saint Martyr George, the Life of Moses, etc., depicted for educative purposes. The painters craft and gift are obvious especially in the treatment of elaborate perspectives, of the post Byzantine artistic space in Moldova. The iconography of the interior and exterior painting sticks to the tradition developed in the early half of the 16th century. It also introduces some new themes, of a dogmatic theological nature, such as the scenes in the nave shell, representing the liturgical hymn “Thou, One Born…” and other representations of the Holy Trinity.

The nave painting features “The life of Jesus Christ the Savior and the Miracles and Passions”. The exterior painting is the best preserved one of Moldavian churches with exterior painting the only one that preserves its northern side, where “The Ladder of Virtues” is represented the most impressive scene, due to its wide scale and to the contrast between the order of the angels and the chaos of the hell. The scene showing the saints ascending to heaven whilst sinners (depicted as Turks) fall down to be taken by demons features the fight between the good and the evil, man’s effort to step up toward perfection, in order to regain his soul, lost through sin. On the walls of the three apses, in seven registers, there unfolds “The Prayer of All Saints”, a singular theme in the Christian Orthodox art, a creation of the Moldavian painting school. The southern side is decorated with “The Stem of Jesse” which is based on the ancient philosophers, “The Annunciation Hymn”, “The Burning Bush” and “The Veil of the Virgin Mary”. The mural painting at Sucevita, considered to be “the testament of the Moldavian Art”, rounds off the era of the great creations-the 16th century- whose monuments of exterior painting at Humor, Moldovita, Arbore and Voronet, represent masterpieces of the world art.

A wooden glazed gallery was built on the north wall during the 19th century. The slender wooden turret has the date 1867 carved on it. The central part is original, and houses, besides the nuns’ cells, a museum with embroideries, manuscripts, religious objects and icons. The collection of objects of real artistic and cultural value, on display in the current museum, formerly the monastery’s council chamber, on the western side of the precincts like embroideries of an exceptional value, dating from the 15th-16th centuries, from the time of Stephen the Great and Ieremia Movila, made in gold, silver, silk and pearls. The most important pieces are the portraits of Ieremia and Simion Movila and an epitaph with pearls, the Four Gospels in gilded silver binding, a casket donated by Metropolitan Gheorghe Movila.

Sucevita Monastery was first inhabited by monks in 1582. During the communist era, only nuns over 50 were allowed to stay at Sucevita. Today it is a nun monastery, the sisters living a simple life in daily prayers, and growing their land.

Mănăstirea Sucevița (UNESCO) – mănăstirea pictată cu cele mai bine conservate fresce


Suceviţa, cea mai mare, cea mai fină și ultima construită dintre mănăstirile pictate din Bucovina, “Un Poem în Verde și Lumină”, are mii de imagini pictate pe un fundal verde ca de smarald. Amplasată într-o frumoasa vale verde, este fortificată ca un castel cu patru turnuri de veghe la colțurile ansamblului de fortificații. Ansamblul de fortificații este de formă pătrată, și este înconjurat de un zid de 100 metri pe fiecare latură, de șase metri înălțime și trei metri grosime. Ruinele unei case princiare sunt încă vizibile în partea de nord, precum și celulele călugărilor. Mănăstirea a fost ridicată în 1581 de Gheorghe Movilă, Episcop de Rădăuți și consacrată în 1584 Învierii Domnului Iisus sărbătorită în ziua de Paști. Biserica are cinci încăperi mari ca orice biserică a unei mănăstiri din Moldova: altar, naos, criptă, pronaos și exonarthex.

Suceviţa este singura dintre bisericile pictate care nu a fost întemeiată de un voievod, însă frații Movilă erau urmași ai lui Petru Rareş din partea mamei. Curând după ce mănăstirea a fost construită Ieremia Movilă a devenit voievod al Moldovei (1595 – 1606), iar fratele său Simion, voievod al Valahiei. Al treilea frate Gheorghe a devenit Mitropolit al Moldovei. Biserica a fost pictată între 1595 – 1601, aproape la jumătate de secol după bisericile “surori”. Este considerată ultima înflorire a tradiției de a picta fațadele bisericilor care marchează domnia lui Ștefan cel Mare și a lui Petru Rareş. Construirea și pictarea unei biserici care seamănă foarte mult cu edificiile ridicate de strămoșii lor cu decenii în urmă, a fost pentru frații Movilă un mod de a revendica apartenența la linia regală a lui Ștefan cel Mare. Biserica Mănăstirii Suceviţa a fost inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO pe 1 August, 2010 și este singura biserică ce include o reprezentare a Scării Sfântului Ioan.

Arhitectura conține elemente atât bizantine cât și gotice precum și elemente specifice celorlalte biserici pictate din Moldova. Pereții interiori și exteriori sunt acoperiți de picturi murale, perfect conservate, de o mare valoare artistică ce descriu episoade biblice din Vechiul și Noul Testament. După 1595 Ieremia Movilă a adăugat bisericii două porticuri deschise (la nord și la sud) și a construit clădiri masive, ziduri de apărare înconjurătoare cu pereți groși și turnuri defensive. Zidurile sunt întărite cu contraforturi, bastioane și turnuri impozante. Găuri de tragere înguste în partea superioară a zidurilor indică un podium defensiv care înconjoară complexul. Legenda spune că a existat și o femeie bătrână care a lucrat peste 30 de ani la construcția incintei, cărând într-un cărucior tras de un bou piatră pentru construcția mănăstirii, și de aceea un cap de femeie este sculptat pe o piatră neagră din incinta mănăstirii.

Sistemul de fortificații avea și un rol dublu defensiv, atât de apărare cât și de a preveni distrugerea picturilor murale așa cum s-a întâmplat cu frescele de la alte mănăstiri pictate. Fiecare turn are un plan diferit. Turnul porții este pătrat cu foişorul octogonal ascuțit aflat în mijlocul peretelui de la nord. O poartă de intrare boltită, cu contraforturi masive pe fiecare parte, conduce spre incinta complexului monastic. Deasupra arcului porții este o nişă semicirculară cu o pictură a Învierii și este sculptată stema Moldovei. Deasupra porții, se află două etaje cu camere. La primul etaj este o mică capelă consacrată Bunei Vestiri. Turnul dinspre nord este clopotnița mănăstirii. Este cel mai masiv dintre toate turnurile, cu trei niveluri de contraforturi la exterior. Contraforturile au fost adăugate mai târziu, așa cum au fost adăugate și contraforturile de la turnul porții. La parter se află un mic laborator pentru restaurarea icoanelor, unde lucrează călugări instruiți. La ultimul etaj se află clopotnița cu patru arcade mari deschise. Cele două clopote pe care Ieremia Movilă le-a donat în 1605 sunt încă folosite zilnic. Celelalte trei turnuri sunt octogonale dar diferite: turnul de la nord are trei etaje, cel de la sud are cinci iar cel de la sudvest două.

Mii de picturi conservate în forma originală decorează pereții bisericii de la Suceviţa depășind numărul de picturi de la celelalte mănăstiri din Moldova. Peretele de la vest este alb și legenda spune că artistul care picta biserica a căzut de pe schele și a murit, și din acest motiv peretele a rămas nedecorat. Frescele sunt pictate în roșu purpuriu și albastru pe un fundal verde smarald. Există și o mulțime de auriu de asemenea luată din arta miniaturii și care aparține maeștrilor Școlii de Pictură din Moldova, Ioan Zugravul și fratele Sofronie de la Suceava. Picturile au un puternic caracter narativ și multe dintre ele reprezintă scene luate din viața de zi cu zi din secolul 16 din Moldova. O caracteristică a picturilor de la Suceviţa este reprezentată de caracteristica narativă predominantă, deoarece aceasta prezintă cicluri complete din viețile Sfinților cum ar fi Sfântul Pachomius, Sfântul Ion cel Nou de la Suceava, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Martir Gheorghe, viața lui Moise, etc., realizate în scopuri educative. Meșteșugul și înzestrarea pictorilor sunt evidente în special în tratarea picturilor dintr-o perspectivă elaborată, a spațiului artistic post bizantin din Moldova. Iconografia picturilor de la interior și exterior este strâns legată de tradiția dezvoltată la începutul primei jumătăți a secolului 16. Aceasta de asemenea introduce câteva teme noi, de o natură teologică dogmatică, cum ar fi scenele din corpul navei, reprezentând imnul liturgic “Tu, Unule Născut …” și alte reprezentări ale Sfintei Treimi.

Picturile din navă înfățișează “Viața lui Iisus Christos Mântuitorul și Minunile și Patimile”. Pictura exterioară este cel mai bine conservată la bisericile din Moldova cu picturile exterioare cel mai bine conservate aflate în partea de nord, unde “Scara Virtuților” este reprezentată în cea mai impresionantă scenă, datorită scării largi și a contrastului dintre ordinea îngerilor și haosul iadului. Scena înfățișând sfinții urcând către cer în timp ce păcătoșii (înfățișați ca turci) cad jos pentru a fi luați de demoni descrie lupta dintre bine și rau, efortul omului de a păşi către perfecțiune, pentru a-și regăsi sufletul, pierdut prin păcat. Pe pereții celor trei abside, în șapte regiștri, se derulează “Rugăciunea Tuturor Sfinților ”, o temă singulară în arta crestin ortodoxă, o creație a școlii de pictură din Moldova. Partea sudică este decorată cu “Copacul lui Isaia” care este bazată pe vechii filozofi, “ Acatistul Maicii Domnului”, “ Rugul Aprins” și “Valul Maicii Domnului”. Pictura murală de la Suceviţa, considerată a fi “testamentul artei moldovenești”, este centrată în jurul unei perioade de mari creații – secolul 16 – a cărei pictură exterioară monumentală de la mănăstirile de la Humor, Moldoviţa, Arbore și Voroneţ, reprezintă capodopere ale artei mondiale.

O galerie din lemn cu geamuri a fost construită pe peretele de la nord în secolul 19. Turela subțire din lemn are data de 1867 sculptată pe ea. Partea centrală este originală, și adăpostește, pe lângă chiliile călugărițelor un muzeu cu broderii, manuscrise, obiecte de cult și icoane. Colecția de obiecte de o mare valoare artistică și culturală, este expusă în muzeul actual, în fosta cameră a consiliului mănăstirii, pe partea de vest a incintei, cu broderii de valoare excepțională, datând din secolele 15-16, din timpul lui Ștefan cel Mare și Ieremia Movilă, realizate din aur, argint, mătase și perle. Cele mai importante piese sunt portretele lui Ieremia și Simion Movilă și un epitaf cu perle, cele Patru Evanghelii ferecate în argint, un chivot donat de către Mitropolitul Gheorghe Movilă.

Mănăstirea Suceviţa a fost pentru prima oară locuită de călugări în 1582. În timpul perioadei comuniste, doar 50 de călugărițe au primit permisiunea de a sta la Suceviţa. În prezent este o mănăstire de maici, surorile trăind o viață simplă plină de rugăciuni zilnice, și cultivând pământurile mănăstirii.