UNESCO România
Mănăstiri Moldova
    UNESCO România
    Mănăstiri Moldova

Suceava – Sf. Ioan cel Nou (UNESCO)|https://www.youtube.com/watch?v=-_wVEKdoOc0


Suceava Saint John the New Monastery (UNESCO) – built at the suggestion of a Saint


“Saint John the New” Monastery is an orthodox monastery of monks situated in the town of Suceava, built in 1514 – 1522 and has Saint George and Saint John the New as patrons. Historians claim that “Saint John the New” Monastery was founded by king Bogdan III, but king Stefanita was actually the one to finish it. It seems that there is also a legend related to the building of this monastery in which it is narrated that Saint John the New was the one who suggested building it, while he was standing on the coffin that he is buried today. People claim he had run away several times along with the coffin and hid near a little wooden church. Hearing this, king Bogdan, son of Stefan the Great, decided to build a bigger and more beautiful monastery on the place where Saint John the New had been hiding. Therefore, the construction of the monastery began in 1514 being designed using the model of the “Ascension” Monastery from Neamt, which from many points of view is a synthesis of 15th century Moldavian religious architecture, built by Stephen the Great himself. The main difference is that the Metropolitan cathedral, not conceived as a burial church, was not built with a burial chamber. The church windows, of which there are fifteen, are in Gothic style. They all have pointed arches and receding carved stone frames, except the apse windows, which have round arches. Even the exonarthex windows are not very big, and the difference between these and the impressively tall windows of Probota and Saint Demetrius is marked.

For nearly 200 years Suceava was the capital of the Moldova and main residence of the Moldavian kings (1388 – 1565) and of Stephen the Great, one of the major figures in Romanian history, who died in Suceava in 1504. He built a church every time he defeated an enemy army. During the rule of king Alexandru Lapusneanu, the seat was moved to Iasi in 1565. Michael the Brave captured the city in 1600 during his attempt to unite Wallachia, Moldavia and Transylvania, but he was defeated the same year and Suceava failed to become the capital again. Together with the rest of Bukovina, Suceava was under the rule of the Habsburg Monarchy from 1775 to 1918 and the border of Habsburg domains passed just south-east of the city. At the end of World War I, it became part of Greater Romania.

The monastery became a major cultural, religious and spiritual center and also became as it was wanted the headquarters of the Metropolitan Church of Moldova in 1677. In 1786 – 1789 in the chapel of the monastery a catechetical clerical school functioned and formed the core of the Christian Orthodox School of Teology in Cernauti. Students here have learned the Greek and Slavic language, then in the nineteenth and twentieth centuries people tried to turn it into a national library with the purpose to gather all main Romanian works. During the Habsburg occupation, “Saint John the New” Monastery had the opportunity to remain open to the public, becoming the Mitoc of “Dragomirna” Monastery. After the Great Union, this holy place had a flourishing period. A steam mill was built on its premises and also a book bindery was established. Today, inside the monastery is located the headquarters of the cities` of Suceava and Radauti Archiepiscopate. Also, it is also the headquarters of a medical-social center for Home Care of the elderly which offers its services to people who can no longer care for themselves and who need medical and social assistance. In the town there is also a Theological Seminary, and those who attend it often come to worship the relics and to help the monks in the activities that have to undertake.

The Monastery of Saint John the New is easily identified by its colourful steeple striped with blue, black and yellow chevrons and was intended to replace the Mirăuţi Church as Suceava’s Metropolitan cathedral. In 1534 it was painted inside and out with frescoes like those of the painted monasteries of Bucovina, but only the Tree of Jesse on the south wall (the far side) and a fragment of the Last Judgement on the west end remain, both in very poor condition. The interior frescoes are now being restored. The relics of Saint John the New rest here, to the right of the nave, and are taken on a grand procession through the city each year on June 24, during the feast of Saint John the New.

The façades were painted during the reign of Petru Rareş, in 1534, at the same time he was building the Church of Saint Demetrius nearby. On the exterior, two rows of small niches go around the whole church under the eaves, except on the west façade, where there is only one row. On the south façade, some of the niches still retain vividly painted figures of Archangels. The western end of the façade, the space between the first two buttresses, is covered with The Akathistos Hymn dedicated to the Virgin Mary. The west façade is painted with The Last Judgment. Only the churches of Pătrăuţi and Voroneţ have the representation of the Judgment on their west façades, both painted about 15 years later than Saint John the New. Only here and in Voronet the entrance to the church does not go through this scene.

The entrance to the church goes through a small open porch on the north façade. The exonarthex is vaulted with a small dome in the middle of the room, supported by the oblique arches of the Moldavian vaulting system. The structure of the room is identical to the structure of the exonarthex of the church of Neamt Monastery. Earlier, it was assumed that the exonarthex was a later addition, as on the south wall of the compound there is an inscription of 1579, which says that the space was added to honour the relics of Saint John the New. The inscription was imbedded to the wall during the restoration works of 1896, but as in 1579 the relics were in the Church of Mirăuţi, the addition of an exonarthex must refer to that church.

The mural paintings of the whole interior were made most probably in 1534, as on the remaining part of the votive painting, in the naos, there is a fragment of an inscription: “In the year 7062 (1534), the month of…”. Some researchers are of the opinion that the church was painted immediately after the church was built, in 1522. The mural paintings are of high artistic quality, but covered with black layers of soot, dust and salt efflorescence. The church was under restoration, which has brought to light scenes of great beauty. The walls of exonarthex are painted with the first six months of the Orthodox liturgical calendar, The Menology.

Saint John the New’s martyrdom is depicted inside a small chapel near the church, where nuns now run a shop selling religious paraphernalia. He was born in Trebizond in Asia Minor in 1300. His father was a merchant and John followed in his footsteps. Man of faith, he has dealt with merchandizing, trying to sell things such as Byzantine icons, censers and religious vestments. He often bought stock, grain or food and gave some of it to charity. On a trading trip to White Fortress, then part of Moldova but now annexed to Ukraine, he got to know a Venetian merchant named Reiz whilst they were sailing on the Black Sea. They discussed the faith many times and, seeing that John always defeated his arguments, the Venetian decided to take revenge.

On arriving in White Fortress (Cetatea Albă), Reiz spread a rumor that John, despite being raised Christian, was interested in the Muslim faith. White Fortress at that time had been conquered by Muslim Tartars, and when their ruler heard the rumor he called for John. He was taken before the ruler and asked if it was true that he wished to deny the Christian faith and become a Muslim. He responded that he would never give up his faith in the true God in order to worship created things or the inventions of men. This response offended the Tartar ruler, who ordered John to renounce his faith on pain of torture. He refused to do so, enduring many beatings, and was eventually martyred by being dragged behind a horse through the streets of the city before having his head struck off by a ‘fanatical Jew’. The year was 1330 and John was only about 30 years old.

On hearing of his death, Reiz resolved to dig up the body of the martyr and steal it as a further act of revenge, but the Orthodox priest in the city had a dream in which John who informed him of this crime and asked him to bring his body to the Orthodox Church. This was the first miracle of the great martyr. For years his relics were kept in White Fortress, where they became famous for healings and other miracles, but eventually King Alexander the Kind heard of the martyr’s relics and, at the urging of Metropolitan Joseph Muşat of Moldova, arranged to have them brought to his capital, Suceava, on June 24, 1402. John’s incorrupt relics have been kept at the monastery bearing his name in that city until the present. Saint John the New is one of the most venerated saints in Moldova, and many miracles are associated with his relics which were brought to the “Saint John the New” Monastery in 1589. The first miracle was committed just before his body was placed in the coffin: three men dressed up in white, bright clothing got near the body of the saint, bathed him and sang to him. One of the witnesses wanted to shoot arrows to kill the three men, but was turned to stone with the arrow in his hands. It is said that this man only got back alive after he prayed and regretted what he wanted to do.

Although many of the objects that make up the treasure of the monastery were stolen or lost, some of them have endured the test of time. The most precious treasure of “Saint John the New” Monastery is the scrape which contains the holy relics of Saint John. The coffin has twelve silver plates engraved with scenes depicting the pious life of Saint John inside the White Fortress such as the calling of Saint John in front of the fortress`s  leaders,  the beating with sticks, the time in prison or the attempt of sailor Reiz to steal the body of the martyr.  The plates are attached to the Cypress wood which contains the relics and are connected by floral bands of silver filigree. The museum at “Saint John the New” Monastery keeps two woodcuts (printing blocks) made between 1658 – 1659 and also another two woodcuts donated by the Metropolitan of Kiev, Peter Knoll.

At the same time, the monastery can pride itself with exceptional architecture and paintings. The architecture model differs from the monastery in Neamt in size, absence of crypts and presence of circular apses, and the paintings belong to the Byzantine style. The church has been painted in fresco, without ever knowing its authors.  “Saint John the New” Monastery has been included on the list of historical monuments of the county of Suceava in 2004, and was also included on the World Heritage List of UNESCO, among the group of painted churches of Northern Moldavia.

Mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” din Suceava (UNESCO) – construită la sugestia unui Sfânt


Mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în orașul Suceava, construită în 1514 – 1522 și are ca sfinți protectori pe Sfântul Gheorghe și Sfântul Ion cel Nou. Istoricii presupun că mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” a fost întemeiată de voievodul Bogdan III, dar voievodul Ștefăniță a fost de fapt cel care a finalizat construcția mănăstirii. Se pare că există și o legendă legată de construirea mănăstirii în care se povestește că Sfântul Ion cel Nou a fost cel care a sugerat construirea ei, în timp ce stătea pe cosciugul în care este îngropat. Oamenii povestesc că Sfântul a fugit de câteva ori cu cu coșciugul său și s-a ascuns lângă o bisericuța de lemn. Auzind aceasta, voievodul Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, a hotărât să construiască o mănăstire mai mare și mai frumoasă pe locul în care Sfântul Ion cel Nou se ascundea. Astfel, construcția mănăstirii a început în 1514 fiind proiectată folosind modelul Mănăstirii “Înălțării” din Neamț, care din multe puncte de vedere reprezintă o sinteză a arhitecturii religioase din Moldova secolului 15, construită de însăși Ștefan cel Mare. Principala diferență este că această catedrală metropolitană din Suceava, care nu a fost concepută ca o biserică pentru înmormântări, nu a fost prevăzută cu o criptă. Ferestrele bisericii, în număr de 15, sunt în stil gotic. Ele toate au arce ascuțite și cadre sculptate în piatră care se retrag spre interior, cu excepția ferestrelor de la absidă, care au arce rotunjite. Ferestrele de la exonartex nu sunt foarte mari, iar diferența dintre acestea și impresionantele ferestre înalte de la Probota și Sfântul Dumitru este remarcabilă.

Pentru aproape 200 de ani Suceava a fost capitala Moldovei și principala reședința a voievozilor Moldovei (1388 – 1565) inclusiv pentru Ștefan cel Mare, una din figurile majore din istoria României, care a murit în Suceava în 1504. El a construit câte o biserică de fiecare dată când invingea o armată dușmană. În timpul domniei voievodului Alexandru Lăpușneanu, capitala a fost mutată la Iași în 1565. Mihai Viteazul a cucerit orașul în 1600 în timpul încercării de a uni Valahia, Moldova și Transilvania, dar a fost asasinat la scurt timp și Suceava a pierdut ocazia să devină din nou capitală. Împreună cu restul Bucovinei, Suceava s-a aflat sub dominația Imperiului Habsburgic din 1775 până în 1918 și granița imperiului trecea chiar prin sud-estul orașului. La sfârșitul Primului Război Mondial, Bucovina devine din noi parte a României Mari.

Mănăstirea a devenit un centru cultural, religios și spiritual major și de asemenea a fost dorită ca sediu al Mitropoliei Bisericii din Moldova în 1677. Între 1786 – 1789 în capela mănăstirii a fost înființată o școală a clericilor catehetici și unde s-a format nucleul Școlii Creștin Ortodoxe de Teologie din Cernăuți. Studenții învățau aici greaca și slavona, apoi în secolele 19 și 20 s-a încercat înființarea aici a unei biblioteci naționale cu scopul de a aduna toate lucrările principale din România. În timpul ocupației habsburgice, mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” a avut ocazia să rămână deschisă publicului, devenind Mitocul Mănăstirii “Dragomirna”. După Marea Unire, acest loc sfânt a avut o perioada înfloritoare. O moară de aburi a fost construită pe domeniile mănăstirii împreună cu o legătorie de carte. În prezent, în mănăstire se află sediul Arhiepiscopatului orașelor Suceava și Rădăuți. De asemenea, aici se află și sediul unui centru social-medical pentru îngrijirea bătrânilor care își oferă serviciile către oamenii care nu mai pot avea grijă de ei și care au nevoie de asistență medicală și socială. În oraș se mai află și un Seminar Teologic, iar cei care îi urmează cursurile vin deseori aici să venereze moaștele Sfântului și să îi ajute pe călugări în activitățile pe care acestia le desfășoară.

Mănăstirea Sfântul Ion cel Nou este ușor de recunoscut datorită turlei sale viu colorate cu fâșii albastre, și blazon cu galben și negru și a fost construită cu scopul de a înlocui Biserica din Mirăuţi ca și catedrală Metropolitană a Sucevei. În 1534 a fost pictat interiorul și exteriorul bisericii cu fresce similare acelora de la mănăstirile pictate din Bucovina, dar numai Copacul lui Isaia pe peretele sudic (în capăt) și un fragment din Judecata de Apoi în capătul dinspre vest au rămas, ambele în stare foarte precară. Frescele de la interior au fost restaurate. Moaștele Sfântului Ion cel Nou se află aici, în partea dreaptă a navei, și sunt scoase într-o mare procesiune prin oraș în fiecare an pe 24 Iunie, când are loc sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou.

Fațadele au fost pictate în timpul domniei lui Petru Rareş, în 1534, în același timp în care se construia Biserica Sfântului Dumitru în apropiere. La exterior, două rânduri de nișe mici înconjoară toată biserica pe sub streașini, cu excepția fațadei de vest, unde există doar un singur rând. Pe fațada sudică, o parte din nișe păstrează încă chipurile vii pictate ale Arhanghelilor. Capătul de vest al fațadei, și spațiul dintre primele două contraforturi, este acoperit cu Imul Acatist dedicat Fecioarei Maria. Pe fațada de vest este pictată Judecata de Apoi. Numai bisericile din Pătrăuţi și Voroneţ au reprezentată Judecata de Apoi pe fațada de vest, ambele pictate cu aproximativ 15 ani mai târziu decât biserica Sfântul Ioan cel Nou. Doar aici și la Voroneţ intrarea în biserica nu se face prin această scena.

Intrarea în biserică se face printr-un mic portic deschis spre fațada de nord. Exonarthex-ul este boltit cu un mic dom în mijlocul încăperii, susținut de arce oblice specifice sistemului de bolți moldovenesc. Structura camerei este identică cu structura exonarthex-ului Mănăstirii Neamț. Inițial, se credea că exonarthex-ul de la Sfântul Ioan cel Nou a fost adăugat mai târziu, datorită unei inscripții din 1579 aflată pe peretele sudic, unde este scris că acest spațiu a fost adăugat în onoarea moaștelor Sfântului Ion cel Nou. Inscripția a fost încastrată în perete în timpul lucrărilor de restaurare din 1896, însă deoarece în 1579 moaștele Sfântului erau în Biserica de la Mirăuţi, adăugarea unui exonarthex se referă probabil la cealaltă biserică.

Picturile murale din interior au fost probabil realizate în 1534, deoarece pe una din porțiunile rămase din pictura votivă, în naos, se află un fragment al unei inscripții: “În anul 7062 (1534), luna …”. Unii cercetători sunt de părere că biserica a fost pictată imediat după ce a fost construită, în 1522. Pictura murală este de o mare valoare artistică, dar era acoperită de straturi de funingine neagră, praf și sare eflorescentă. Biserica a fost restaurată, ceea ce a scos la lumină scene de o mare frumusețe. Pereții din exonarthex sunt pictați cu primele șase luni din calendarul liturgic ortodox.

Martirajul Sfântului Ion cel Nou este descris într-o mică capelă de lângă biserică, unde călugării au acum un magazin în care comercializează obiecte religioase. El s-a născut în Trabzon în Asia Mică în 1300. Tatăl său era un negustor și Ion a pașit pe urmele sale. Om credincios, se ocupa cu comerțul, încercând să vândă obiecte precum icoane bizantine, cădelnițe și veșminte religioase. El deseori cumpăra provizii de grâne sau hrană și dăruia o parte din aceste provizii săracilor. În timpul unei călătorii de comerț la Cetatea Albă, pe vremea aceea parte din Moldova dar în prezent anexată de Ucraina, a cunoscut un negustor venețian pe nume Reiz cu care a navigat pe Marea Neagră. Au discutat despre credință de multe ori și, văzând ca Ion întotdeauna îl combate cu argumentele sale, venețianul decide să se răzbune.

Ajungând la Cetatea Albă, Reiz răspândește zvonul că Ion, chiar dacă fusese crescut ca și creștin, era interesat de credința musulmană. Cetatea Albă în acel moment tocmai fusese cucerită de tătarii musulmani, și când conducătorul lor a auzit acest zvon l-a chemat pe Ion. El a fost dus în fața conducătorului și întrebat dacă era adevărat că dorea să renege credința creștină și să devină musulman. Ion a răspuns că nu va renunța niciodată la credința sa în adevăratul Dumnezeu pentru a venera lucruri create de mintea omului. Acest răspuns l-a ofensat pe conducătorul tătar, care i-a ordonat lui Ion să renunțe la credința sa după multe zile de tortură. Ion a refuzat să facă acest lucru, îndurând multe bătăi, și a fost în cele din urmă martirizat fiind legat de coada unui cal și târât prin tot orașul pe străzi înainte de a avea capul zdrobit de un ‘evreu fanatic’. Era anul 1330 și Ion avea numai 30 de ani.

Auzind de moartea lui Ion, Reiz a aranjat să dezgroape corpul martirului și să îl fure ca act suplimentar de răzbunare, însă preotul ortodox din oraș are un vis în care Ion îi spune despre acest sacrilegiu și îi cere să îi aducă corpul înapoi pentru a fi îngropat într-o biserică ortodoxă. Acesta a fost primul miracol al marelui martir. Pentru mulți ani moaștele sale au fost păstrat în Cetatea Albă, unde au devenit faimoase pentru vindecări și pentru multe alte miracole, însă voievodul Alexandru cel Bun auzind despre moaștele martirului și, la îndemnul Mitropolitului Muşat Iosif din Moldova, face demersurile ca să le aducă în capitală, la Suceava, pe 24 Iunie, 1402. Moaștele întregi ale Sfântului Ion au fost păstrate încontinuu în mănăstirea care îi poartă numele de când au fost aduse aici până în prezent. Sfântul Ion cel Nou este unul din cei mai venerați sfinți din Moldova, și multe miracole sunt asociate cu moaștele sale care au fost aduse la Mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” în 1589. Primul miracol a fost realizat imediat ce corpul său a fost pus în cosciug: trei oameni îmbrăcați în alb, au adus veșminte lângă corpul Sfântului, l-au îmbăiat și i-au cântat. Unul dintre martori, un soldat tătar, a încercat să tragă cu săgeți să îi omoare pe cei trei oameni, dar a fost transformat în piatră împreună cu arcul din mainile sale. Se spune că acest om a revenit din nou la viață numai după ce s-a rugat intens și a regretat ceea ce a vrut să facă.

Chiar dacă multe din obiectele care au constituit comoara mănăstirii au fost furate sau pierdute, unele dintre ele au trecut testul timpului. Cea mai prețioasă comoară a Mănăstirii “Sfântul Ion cel Nou” este racla care conține sfintele moaște ale Sfântului Ion. Sicriul are douăsprezece medalioane de argint gravate cu scene care descriu viața evlavioasă a Sfântului Ioan în Cetatea Albă cum ar fi chemarea Sfântului Ion în fața conducătorilor cetății, bătăile cu ciomegele, timpul din închisoare sau încercarea lui Reiz să fure corpul martirului. Medalioanele sunt atașate lemnului de chiparos care conține moaștele și sunt conectate prin benzi florale de filigran de argint. Muzeul de la Mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” păstrează două gravuri (blocuri de tipar) realizate între 1658 – 1659 și încă două gravuri donate de Mitropolitul de la Kiev, Peter Knoll.

În același timp, mănăstirea se poate mândri cu arhitectura și picturile excepționale. Modelele de arhitectură diferă de cele de la mănăstirea Neamț în mărime, absența criptelor și prezența absidelor circulare, iar picturile aparțin stilului bizantin. Biserica a fost pictată cu fresce, însă autorii acestora au rămas recunoscuți. Mănăstirea “Sfântul Ion cel Nou” a fost inclusă în lista monumentelor istorice din județul Suceava în 2004, și de asemenea a fost inclusă în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, în grupul mănăstirilor pictate din nordul Moldovei.