UNESCO România
Mănăstiri Moldova
    UNESCO România
    Mănăstiri Moldova

Probota 1 (UNESCO)|https://www.youtube.com/watch?v=p8Li8-h_C1M
Probota 2 (UNESCO)|https://www.youtube.com/watch?v=KUe2G45M-0Y


Probota Monastery (UNESCO) – the monastery of the “Brotherhood”


At Probota Monastery, pisania commemorative inscriptions (stone inscription) both on the church wall and on the gate tower mention the year 1530, and it is usually considered that the Church of Saint Nicholas was completed in 1530 and painted in 1532. Recent excavations in the monastic compound suggest that the other constructions were finished several years later, other monastic buildings were built in 1530 – 1550 and the surrounding walls were built in 1550.

Petru Rares became a great patron who continued the cultural and monumental work of his father, Stephen the Great. Spiritual and political considerations motivated Petru Rares to build Probota Monastery (the old name of the monastery, Pobrata, is Slavonic and means brotherhood). As an illegitimate son, once in power, he continued the great works of his father and affirmed his blood relationship to the Musat dynasty. Rares built the Saint Nicholas church as a token of faith. At the time, the Church was a large landowner controlling villages, forests and fields and the wealth accrued from them. Three months after ascending the throne, he also gave a village to the monastery. The Metropolitan Grigorie Rosca, previously the Father Superior at Probota, encouraged Petru Rares to build a new church for the monastery. Rares took the advice of his cousin and construction started in 1528. Rares built the St. Nicholas Church with a concern for his spiritual well-being as well. It would serve as his family’s mausoleum. The large and elaborate crypts and the elegant mural paintings within the church serve as evidence, and several members of Petru Rares’ family have been buried there. Probota Monastery has an impressive series of 21 funerary stones, three of them brought from the ruins of The Old Probota. The space of the tombs rooms is narrow and lighting through two quite small windows on the northern and southern walls.

According to historians, three other churches preceded the Church of Saint Nicholas. The first one is referred to in a document dating back to 1398. Its location has not been found, although the document suggests somewhere “by the old graveyard”. The second church was built by Stephen the Great downhill from the first one, according to another document, “by the river, in the valley”. Construction was completed sometime before the burial of his parents Bogdan II (1452) and Oltea-Maria (1465). This second church had a mixed plan with a square pronaos and walls more than 3 metres thick. The apses were simply hollowed out of the walls. Despite the massive walls, the church crumbled some decades later. These ruins were excavated in 1952 and 1973.

The remains of a third church, built on the same site, were also unearthed. This new church, Probota III, was longer and narrower than the stolid church it replaced. Archaeologists plainly saw their overlapping foundations. Probota III was more Gothic, more typical of the Moldavian style during the reign of Stephen the Great. Fragments of mural paintings were found both inside and outside, but it is difficult to say whether the church was painted on the outside or not. Bogdan II and Oltea-Maria were possibly reinterred in Probota III but also this church was abandoned. A landslide made the church unusable.

In 1550, additions were made to the Probota Monastery. A masonry wall was built to protect it. A gate tower inscription states that this construction was carried out by Petru Rares’ widow Elena and their sons. The monastery prospered for several decades. In 1622 bandits plundered the monastery and soon after, the monastery was set on fire. In 1646 Prince Vasile Lupu strengthened the fortifications, built a refectory and rebuilt the roofs. In 1671 Dosoftei, Metropolitan of Moldavia, resumed the work of Vasile Lupu, and in 1677 the Probota monastery was dedicated to the Holy Sepulchre of Jerusalem.

The Greek monks had the monastery under their administration ever since the dedication. In 1844, they over-painted the interiors, whitewashed the exteriors and closed the large Gothic windows of the exonarthex and pronaos. The monastery began to fail after the secularization and land reforms of 1863. The land holdings of the Church were broken up and the monks found themselves without a satisfactory means of supporting themselves. The monastery was officially disbanded and the church handed over for parish use. In 1872, Bishop Melchisedec found the monastery abandoned and in ruins. Soon after, the buildings restored by Dosoftei were burnt down.

The exterior paintings of the Church of St. Nicholas are faded, but the interior ones are among the finest of their kind in Moldavia. On the outer façade of the gate tower, there are the remains of frescoes with eight figures, most probably Petru Rareş, his family and two archangels. In the middle is a niche with a painted figure of St. Nicholas, the patron saint of the church. Below the saint is a beautifully carved coat of arms of Moldavia, with an inscription: “This monastery was built by Prince Petru in 7038 (1530) and was surrounded (by a wall) after his death by Princess Elena and her children Prince Iliaş and Stefan and Constantin in 7058 (1550), on September 4“.

A barrel-vaulted entrance leads through the gate tower into the monastic compound. On the western façade of the gate tower is another small niche, with a painting of Virgin Mary and the Child. The monastic compound measures 90 m x 90 m. The Church of Saint Nicholas stands nearly in the middle of it with its main apse towards the gate tower. The church is an archetype of the Moldavian style with its long and narrow shape, 36.20 m long and 9.50 m wide, and its three apses. At the east end of the church, above the naos, sits the graceful lantern tower, reaching up to a total height of 30 meters.

The church had been partly restored and repaired several times in the past, but in 1996 – 2001 UNESCO, the Japanese Trust Fund, and the Romanian Ministry of Culture, collaborated in completely restoring the church and most of the monastic compound. The main aim of the project was to clean and restore all the exterior and interior frescoes to their original beauty, but in conjunction with these, various architectural and archaeological works were carried out.

Salts and humidity rising from the ground were the main causes of damage to the paintings. To prevent further salt deterioration, the stone bench, which runs all around the church, was dismounted, old cement mortar was removed, and the bench was reassembled without using cement. The problem of rising damp was solved by constructing a wide pavement and a drainage system, and channeling rainwater falling from the eaves into the drains.

Humidity and lichens had damaged the buttresses that support the church walls and corners, and several blocks of stone were replaced. The stone window and door openings had also suffered from weathering, and the most deteriorated pieces had to be replaced. The less damaged stone frames were repaired after the removal of lichens. The many broken windows and rusted iron window frames had caused rainwater to seep in, with consequent damage to the interior mural paintings. The new double windows are mounted in wooden frames to prevent condensation. The stone frames date mostly from a restoration of the 1930s and only five windows have original carved pieces in the upper part.

Across the one surviving threshold is the pronaos with its twin domes and large windows. Although double domes were used before Probota in the monasteries of Neamt (1497) and Saint John the New (1514-1522), and after Probota in the church of the Bishopric of Roman (1542), and in Sucevita (1584), only in Probota were the complicated Moldavian vaults used to this extent. The tombs are marked with glass rods placed in between the bricks, and the tombstones are laid against the walls. Under the floor a new heating system is embedded to maintain a stable temperature and relative humidity inside the church. The door in the north wall is new, a replica of the previous one. The two other doors were cleaned and repaired, and several deteriorated blocks of stone from the doorframes and steps were replaced. The eight exonarthex windows and the four pronaos windows were walled up at the end of the 18th century.

The main entrance to the church is through the southern door of the exonarthex. The floor here, as in all other parts of the church, is new, paved with bricks that were made on the model of the original floor found in archaeological excavations. Eight Gothic windows cover three of the walls from corner to corner and fill the exonarthex with light.

On the stone jambs of the windows, there are the 64 figures of The Holy Martyrs and Pious Women. Above them on the west wall, against a background of intricate floral decoration, there are round medallions with The Bishops. The lunettes highest up show The Prophets and Kings of the Old Testament holding long scrolls of prayers. All other surfaces of the exonarthex are covered with a new theme in Moldavian mural painting: The Last Judgment. This composition covers the vault, the upper part of the north and south walls and the whole east wall.  The Last Judgment is composed on a vertical axis on the eastern wall. God the Father, in the middle of the vault, is followed by the images of the Son and of the Holy Spirit, forming the Trinity present at the Last Judgment. The Son the Judge, sitting on a throne, is in the middle of the east wall inside a multicolored square set in a circle. To the left is the Virgin Mary and to the right St. John the Baptist, in the classic composition of Deisis. Below Jesus is The Throne of Hetoimasia, or of the Second Coming, inside a multicolored glory. In the Last Judgment remarkable is the delicate face of Jesus-Judge.

The name of Petru Rares is connected with the outstanding paintings which cover the exterior walls of the church, illustrating scenes from the Old and New Testament, such as: Last Judgment, Jesse Tree. The painting, although a great jewel of Probota was not the only one. One surely valuable icon screen stands between the sanctuary and the nave. As all churches with mural paintings from Moldova, Probota on the three apses represents a unique theme: The prayers of all Saints. The Monastery porch has eight windows, four are huge and the other four are smaller. The blue background is found in the whole exterior compositional, being with green one of the most lasting colors.

Before the interior’s restoration, both in the funerary chapel and in narthex were dated iconostases from the 19th century. In the naos, the murals showing the Synods and the Calendar are original, but the votive portraits have been twice altered. It is worth to see “the votive painting” from the western wall of the narthex. Petru Rares is represented with model of the church in his hands, offering it to Jesus. Jesus is not represented on the Throne, but coming out from the clouds, blessing the church with His both hands. Valuable books were offered by the founders of Probota. The most valuable one is “The Book of the Four Gospels”, given by Elena Rares in 1551.

Mănăstirea Probota (UNESCO) – mănăstirea “Frăției”


La Mănăstirea Probota, inscripția comemorativă sau pisania (inscripție în piatră) atât de pe peretele bisericii cât și de pe turnul porții menționează anul 1530, și este în general considerat că Biserica Sfântul Nicolae a fost finalizată în 1530 și pictată în 1532. Excavații recente realizate în complexul monastic sugerează că celelalte construcții au fost finalizate câțiva ani mai târziu, iar alte clădiri monastice au fost construite în 1530 – 1550 iar zidurile înconjurătoare au fost construite în 1550.

Petru Rareș a devenit un mare protector care a continuat munca culturală și monumentală a tatălui său, Ștefan cel Mare. Considerente spirituale și politice l-au motivat pe Petru Rareș să construiască Mănăstirea Probota (numele vechi al mănăstirii, Pobrata, este slav și înseamnă frăție). Ca fiu nelegitim, odată ajuns la putere, el a continuat marea operă începută de tatăl său și și-a afirmat legătura de sânge cu dinastia Mușat. Rareș a construit biserica Sfântul Nicolae ca o dovadă a credinței. În acel timp, Biserica era mare proprietar de domenii controlând sate, păduri și câmpii precum și multe alte bogății acumulate din acestea. Trei luni după urcarea pe tron, el a donat un sat acestei mănăstiri. Mitropolitul Grigorie Roșca, anterior Părinte Superior la Probota, l-a încurajat pe Petru Rareș să construiască o nouă biserică pentru această mănăstire. Rareș a ținut cont de sfatul vărului său și a început construcția în 1528. Rareș a construit Biserica Sfântul Nicolae și ca o preocupare pentru bunăstarea sa spirituală. Aceasta a servit ca mausoleu pentru familia sa. Criptele largi și elaborate și picturile murale elegante din biserică dovedesc acest lucru, iar câțiva membri ai familiei lui Petru Rareș au fost înmormântați aici. Mănăstirea Probota are o serie impresionantă de 21 de pietre funerare, trei dintre ele fiind aduse din ruinele Vechii Probota. Spațiul din camera mormintelor este îngust și luminat prin două ferestre mici aflate pe pereții de la sud și nord.

Potrivit istoricilor, trei alte biserici au fost construite înaintea Bisericii Sfântul Nicolae. La prima din ele se face referire într-un document datând din 1398. Locația sa nu a fost găsită, deși documentul sugerează că aceasta se afla undeva “lângă vechiul cimitir”. A doua biserică a fost construită de Ștefan cel Mare în vale nu departe de prima, potrivit altui document, “lângă råu, în vale”. Construcția a fost finalizată undeva înainte de înmormântarea părinților săi Bogdan II (1452) și Oltea-Maria (1465). Această a doua biserică avea un plan combinat cu un pronaos pătrat și ziduri groase de peste 3 metri. Absidele erau pur și simplu scobite în pereți. În ciuda zidurilor masive, biserica s-a prăbușit câteva decenii mai târziu. Aceste ruine au fost excavate în 1952 și 1973.

Rămășițele celei de-a treia biserici, construite în același loc, au fost de asemenea decopertate. Această nouă biserică, Probota III, a fost mai lungă și mai îngustă decât biserica greoaie pe care a înlocuit-o. Arheologii au delimitat clar fundațiile lor suprapuse. Probota III era mai mult gotică, mai specifică stilului moldovenesc din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Fragmente de pictura murală au fost descoperite atât în interior cât și la exterior, dar este greu de spus dacă biserica a fost pictată și la exterior sau nu. Bogdan II și Oltea-Maria au fost probabil reîngropați în Probota III dar această biserică de asemenea a fost abandonată. O alunecare de teren a făcut biserica inutilizabilă.

În 1550, au fost făcute adăugiri Mănăstirii Probota. Un zid de cărămidă a fost construit ca să o protejeze. O inscripție pe turnul porții atestă că această construcție a fost realizată de văduva lui Petru Rareș, Elena și fiii lor. Mănăstirea a prosperat pentru câteva decenii. În 1622 bandiții au jefuit mănăstirea și curând după aceasta, mănăstirea a fost incendiată. În 1646 voievodul Vasile Lupu a întărit fortificațiile, a construit o sală de mese și a refăcut acoperișurile. În 1671 Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a continuat munca lui Vasile Lupu, și în 1677 Mănăstirea Probota a fost consacrată Sfântului Mormânt de la Ierusalim.

Călugării greci au preluat mănăstirea sub administrarea lor imediat după această consacrare. În 1844, ei au repictat interiorul, au văruit exterirul și au închis largile ferestre gotice de la exonarthex și pronaos. Mănăstirea a început să decadă după secularizarea averilor mănăstirilor și reforma agrară din 1863. Deținerile de pământuri ale Bisericii au fost sfărâmate și călugării s-au trezit fără un mijloc suficient de supraviețuire. Mănăstirea a fost oficial desființată și biserica a fost preluată de comunitate pentru folosință parohială. În 1872, Episcopul Melchisedec a găsit mănăstirea abandonată și în ruine. Curând după aceea, clădirile restaurate de Dosoftei au ars.

Picturile exterioare ale Bisericii Sfântul Nicolae sunt șterse, însă cele din interior sunt printre cele mai bine păstrate din Moldova. Pe fațada exterioară a turnului porții, se află rămășițele unor fresce cu opt personaje, cel mai probabil Petru Rareş, familia sa și doi arhangeli. În mijloc se află o nisă cu chipul pictat al Sfântului Nicolae, protectorul mănăstirii. Sub sfânt este o stemă a Moldovei superb sculptată, cu o inscripție: “Această mănăstire a fost construită de Voievodul Petru în 7038 (1530) și a fost înconjurată (cu un zid) după moartea lui de Doamna Elena și fiii săi Prinții Iliaş Ștefan și Constantin în 7058 (1550), pe 4 septembrie“.

O intrare boltită ca o pivniță conduce prin turnul porții în incinta complexului monastic. Pe fațada vestică a turnului porții este o alta nișă mică, cu o pictură a Fecioarei Maria cu Pruncul. Complexul monastic măsoară 90 m x 90 m. Biserica Sfântul Nicolae se află în centru cu absida sa principală către turnul porții. Biserica este un arhetip al stilului din Moldova cu forma sa lungă și îngustă, 36.20 m lungime și 9.50 m lățime, și cu cele trei abside. La capătul dinspre est al bisericii, deasupra naosului, se află grațiosul turn de veghe, care atinge o înălțime de 30 metri.

Biserica a fost restaurată parțial și reparată de câteva ori în trecut, dar în 1996 – 2001 UNESCO Trust Fund din Japonia și Ministerul Culturii din România, au colaborat la restaurarea completă a bisericii și a unei mari părți din complexul monastic. Principalul obiectiv al proiectului a fost de a curăța și restaura toate frescele de la exterior și interior și a le aduce la frumusețea lor originală, însă în completare cu acestea, diverse lucrari arhitecturale și arhaeologice au fost realizate.

Sarea și umiditatea care a ieșit din pământ au reprezentat principalele cauze ale deteriorării picturilor. Pentru a preveni deteriorări ulterioare datorate sării, băncile de piatră care se aflau în jurul bisericii, au fost demontate, vechiul mortar de ciment a fost îndepărtat, iar băncile au fost reasamblate fără a folosi ciment. Problema igrasiei a fost rezolvată prin construirea unui pavaj larg și a unui sistem de drenare a apei, și prin scurgerea apei de ploaie care curgea de pe streașină prin acest sistem de drenaj.

Umiditatea și lichenii au deteriorat contraforturile care susțineau zidurile bisericii și acoperișul, și câteva blocuri de piatră au fost înlocuite. Ferestrele de piatră și ramele ușilor au suferit de asemenea din cauza intemperiilor, și cele mai deteriorate părți au fost înlocuite. Cele mai puțin deteriorate cadre de piatră au fost reparate și după îndepărtarea lichenilor. Multe ferestre sparte și rame de ferestre ruginite din fier au permis infiltrarea apei, cu consecința deteriorării picturilor murale interioare. Noile ferestre duble au fost montate în cadre de lemn pentru a preveni condensul. Ramele din piatră datează majoitatea de la o resturare din 1930 și numai cinci ferestre au părțile originale sculptate în piatră la partea superioară.

Deasupra unu prag care a supraviețuit se află pronaosul cu ale sale cupole duble și ferestre largi. Chiar dacă cupolele duble au fost folosite înainte de Probota în alte mănăstiri cum ar fi cele de la Neamț (1497) și Sfântul Ion cel Nou (1514-1522), și după Probota în biserica Episcopiei din Roman (1542), și în Suceviţa (1584), numai în Probota au fost folosite complicatele bolți moldovenești în această măsură. Mormintele sunt marcate cu baghete de sticlă plasate între cărămizi, și pietrele funerare sunt aplicate pe pereți. Sub podea un nou sistem de încălzire este încorporat pentru a menține o temperatură stabilă și o umiditate relativă înăuntrul bisericii. Ușa din peretele de la nord este nouă, o copie a celei originale. Alte două uși au fost curățate și reparate, și câteva blocuri deteriorate de piatră din ramele ușilor și trepte au fost înlocuite. Cele opt ferestre de la exonarthex și cele patru ferestre de la pronaos au fost zidite la sfârșitul secolului 18.

Intrarea principală în biserică se face prin ușa din sud de la exonarthex. Aici podeaua, ca și în alte părți din biserică, este nouă, pavată cu cărămizi care au fost realizate pe baza modelului de la podeaua originală descoperită în urma excavațiilor arheologice. Opt ferestre gotice acoperă trei din pereți de la un colț la altul și umplu exonarthexul cu lumină.

Pe tocurile de piatră ale ferestrelor, se află 64 de figuri ale Sfinților Martiri și Femei Pioase. Deasupra lor pe peretele vestic, pe un fundal de decor floral complex, se află vitralii rotunde cu Episcopi. Lunetele de deasupra înfățișează Profeții și Regii din Vechiul Testament ținând suluri lungi de rugăciuni. Toate celelalte suprafețe ale exonarthex-ului sunt acoperite cu o temă nouă în pictura murală din Moldova: Judecata de Apoi. Aceasta compoziție acoperă bolta, partea superioară a zidurilor de la nord și sud și întreg peretele de la est. Judecata de Apoi este realizată în jurul unei axe verticale pe peretele de la est. Dumnezeu Tatăl, în centrul bolții, este urmat de imaginea Fiului și a Sfântului Duh, formând Trinitatea prezentă la Judecata de Apoi. Fiul Judecător, sezånd pe un tron, este în mijlocul peretelui de la est în interiorul unui pătrat multicolor încadrat într-un cerc. La stânga se află Fecioara Maria iar la dreapta se află Sfântul Ioan Botezătorul, într-o compoziție clasică a Dumnezeirii. Sub Iisus se află Tronul de la Hetoimasia, sau de la a Doua Venire, în interiorul unei glorii multicolore. În Judecata de Apoi remarcabilă este delicatețea chipului lui Iisus-Judecator.

Numele lui Petru Rareș este legat de picturile deosebite care acoperă pereții exteriori ai bisericii, ilustrând scene din Vechiul și Noul Testament, precum Judecata de Apoi sau Copacul lui Isaia. Aceste picturi, deși sunt bijuterii ale mănăstirii Probota, nu sunt singurele. O icoană foarte valoroasă se află între sanctuar și navă. Ca toate bisericile cu picturi murale din Moldova, Probota pe cele trei abside are reprezentată o temă unică: Rugăciunile tuturor Sfinților. Porticul mănăstirii are opt ferestre, patru sunt mari iar celelalte patru sunt mai mici. Fundalul albastru apare în tot exteriorul bisericii, fiind împreună cu verdele, una din culorile care s-au păstrat cel mai bine.

Înainte de restaurarea interiorului, atât în capela funerară cât și în nartex se află iconostase datate din secolul 19. În naos, picturile murale care înfățișează Sinodul și Calendarul sunt originale, dar portretele votive au fost modificate de două ori. Merită admirată și “pictura votivă” de pe peretele vestic din nartex. Petru Rareș este reprezentat cu modelul bisericii în mainile sale, oferind-o lui Iisus. Iisus nu este reprezentat pe Tron, ci coborånd din nori, binecuvântånd biserica cu ambele mâini. Cărți valoroase au fost donate de către ctitorii mănăstirii Probota. Cea mai valoroasa este “Cartea celor Patru Evanghelii”, dăruită de Elena Rareș în 1551.