Muzeul Etnografic “Samuil și Eugenia Ioneţ”
 
Sau Muzeul Tehnicii Populare Bucovinene – str. Piața Unirii, nr. 63 – este cel mai vechi muzeu etnografic din Moldova fiind înființat în anul 1934. Muzeul prezintă ocupațiile tradiționale, portul popular din Bucovina, țesături, scoarțe, traiste, cusături și broderii pe pieptare albe din blănițe de miel și pe pânză, lucrate cu gust și artă fină, sculpturi în lemn, obiecte de ceramică neagră de Marginea și ceramică de Kuty, sau colecția de ouă încondeiate.
 

 

Muzeul deține un patrimoniu de aproximativ 8.000 de piese muzeografice organizate în 13 colecții, din care 1.000 sunt grupate în expoziții permanente organizate în 11 săli, iar restul sunt conservate în 4 depozite modernizate. Remarcabile sunt colecțiile de carte veche și manuscrise, picturi, icoane, ceramică, obiecte și instrumente muzicale, ouă încondeiate, podoabe, țesături și piese de port popular specifice Bucovinei, și un fond documentar și o bibliotecă cu peste 4.000 de volume. Foarte valoroase sunt colecțiile de tipărituri vechi (35 din patrimoniul național), scrise în greacă, latină, germană sau slavă veche, printre cele mai valoroase fiind “Octoih” din 1776 și 1778, “Molitfelnic” din 1815, “Adunarea cazaniilor” din 1793, “Evanghelia” din 1918 sau “Biblia de la Blaj” din 1795. O altă piesă de mare importanță este o icoană care a aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza și care ilustrează încoronarea Fecioarei Maria.
 
Colecția de Ceramică:
 
Începuturile modelării lutului și transformările lui în vase și obiecte rituale, utilitare sau decorative se regăsesc încă din cele mai vechi timpuri în istoria omenirii la noi și pretutindeni. Colecția Muzeului Tehnicii Populare Bucovinene este formată din ceramică populară ce cuprinde piese reprezentative pentru acest meșteșug practicat intens în Bucovina, meșterii olari existând și în zilele noastre neschimbați de mii de ani. Piesele expuse prezintă particularitățile ceramicii locale din Rădăuți, ale ceramicii sgrafitate de Kuty și ale ceramicii negre de Marginea. Vase vechi descoperite în timpul săpăturilor arheologice sau cele aparținând sec. 19 și 20 sunt expuse împreună cu toate uneltele necesare olăritului de la lutul extras dintr-o “vană” a solului local până la cuptoarele folosite pentru arderea vaselor de lut sau roți ale olarului.
 
Colecția de Lemn:
 
Colecția de lemn cuprinde aproximativ 1.000 de exponate fiind una din cele mai bogate colecții ale muzeului. Este formată în mare parte din unelte și ustensile casnice, piese de mobilier și instalații tehnice. Bogăția pădurilor din Bucovina a făcut ca lemnul să fie materie primă pentru toate domeniile activității umane, fiind prelucrat și ornamentat cu multă măiestrie. Din industria textilă obiectele cele mai importante sunt furcile de tors lucrate din lemn de paltin având ornamente cu diverse motive geometrice la care se adaugă roți de tors, vârtelnițe, melițe și războaie de țesut. Ca piesă de mobilier, patul constituie în casa țărănească suportul pentru etalarea celor mai frumoase țesături, lada de zestre este nelipsită din interiorul locuinței țărănești și este ornamentată prin crestare sau pictată.
 
Podoabele Populare:
 
Podoabele Populare sunt piese care au ocupat dintotdeauna un loc aparte printre obiectele vieții cotidiene, făcând parte integrantă din ansamblul vestimentar. Colecția de podoabe populare a muzeului cuprinde coliere de tot felul lucrate din mărgele, piese metalice sau din sticlă, “ghiordane” nelipsite din costumul tinerelor, realizate din bentițe ornamentale de diferite dimensiuni, formate din țesături de mărgele mici și rotunde, salbe de bani de argint găuriți și montați pe o panglică, o ață sau pe sârmă a căror valoare era în funcție de valoarea intrinsecă a monedelor, inele din bronz bătute cu pietre albastre sau roșii.
 
Portul Popular:
 
Muzeul găzduiește o colecție de exponate de port popular bucovinean. Cămășile femeiești încrețite la gât și la mâneci, ocupă locul cel mai important în cadrul colecției, unele fiind datate din perioada anterioară primului război mondial sau chiar din a doua jumătate a sec. 19. Acestea au motive brodate sau țesute cu lână roșie și fir metalic, sau o ornamentație policromă ce seamănă cu frescele mănăstirilor din Bucovina. Cămășile din sec. 20 au culori mai vii, mai multe motive și o ornamentație mult mai bogată. Cojocul și pieptarul cu poale ce iau locul bondiței în perioada anotimpului rece, sunt ornamentate cu motive geometrice asociate cu cele florale. Costumul bărbătesc are broderii mult mai discrete fiind întregit de sumanul ornamentat cu sarad, lasca de piele bătută cu ținte, pălărie și chimir, elemente tradiționale populare care au rămas până astăzi în memoria bătrânilor și în colecțiile muzeului.
 
Țesăturile:
 
O altă colecție importantă a muzeului este cea a țesăturilor. Piesele de uz gospodăresc sau decorative folosite la organizarea interiorului sunt din in, bumbac, cânepă sau lână. Din in și bumbac erau țesute și ornamentate ștergarele, fețele de masă și de pernă, prostirile (cearceafurile) și perdelele. Țolurile, unele ștergare, desagii și sacii erau numai din cânepă. Cu o gamă variată de motive, țesăturile de lână (paretare, grinduse, scoarțe, lăicere) îmbină aparte culorile și stilizează ornamentele, folosind atât tonurile calde, luminoase, cât și pe cele reci.
 
Colecția de Metal, Os și Piele:
 
Obiectele din metal, os și piele folosite pentru necesitățile curților domnești, ale armatei, târgoveților sau sătenilor, se găsesc în toate zonele Moldovei medievale și în special în Bucovina unde materia primă necesară și condițiile politice și economice au favorizat dezvoltarea meșteșugurilor.
 
Colecția de Pictură și Icoane:
 
Muzeul deține o pinacotecă de 3.000 de picturi de șevalet în ulei, icoane din sec. 18 – 19, picturi în ulei pe pânză realizate de Maria Seletki, C.D. Stahl, Epaminonda Bucevski, Albert Kollman, pictură expresionistă, modernă și contemporană aparținând artiștilor Marius Bunescu, Traian Sfințescu, Dan Hatmanu, Ion Grigore sau Costin Neamțu. Colecția de pictură și icoane este completată de un număr de cruci, motive și medalioane, toate pictate și încărcate cu frumusețea și naivitatea sufletului bucovinean.
 
Meșteșugul Olăritului:
 
În zona Moldovei și a Bucovinei, meșteșugul olăritului a cunoscut o dezvoltare remarcabilă încă din cele mai vechi timpuri, cea mai cunoscută și mai fascinantă din punct de vedere al ceramicii și al olăritului fiind civilizația Cucuteni din perioada neolitică. Vasele din zona municipiului Rădăuți sunt caracterizate de fondul alb cu desene maro, verde, galben sau fondul roșu sau verde cu desene geometrice sau florale stilizate, cu alb, verde, maro sau cărămiziu. Tradiția olăritului este păstrată la Rădăuți unde se organizează anual Târgul olarilor și al meșterilor populari “Ochi de păun”.
 

 

Olăritul este o muncă solicitantă din punct de vedere fizic ce presupune forță, cunoștințe și o îndemânare deosebită pentru că orice greșeală poate duce la distrugerea operei de artă în procesul creației. Din acest motiv bărbații realizează partea cea mai intensivă a acestui meșteșug iar femeile realizează partea creativă ce presupune decorul vaselor. La început bărbații aduc lutul (materia primă) din locuri special alese și îl frământă cu mâinile, picioarele sau cu un ciocan mare de lemn, amestecându-l cu apă. Pasta astfel obținută se curăță de impurități și se taie în felii foarte subțiri, apoi se lucrează la roată. Chiar dacă rolul principal al vaselor era de a fi folosite în alimentație, ele au ajuns să fie folosite și în scopuri decorative, în construcții sau pentru ritualuri.
 
Meșteșugul Încondeierii Ouălelor:
 
Un loc special în cadrul meșteșugurilor artistice populare îl ocupă decorarea ouălor atât datorită fragilității materialului dar și dificultăților datorate spațiului mic destinat ornamentării. În zona Bucovinei și la Rădăuți acest meșteșug a devenit o adevărată artă prin desen și cromatică sau prin finețea și bogăția ornamentelor. Ornamentele de pe ouăle din perioada actuală sunt aproape doar geometrice, iar cele vegetale cu frunze sau flori sunt stilizate, ocupând un loc restrâns în cadrul compoziției. Spicul de grâu este redat în forma sa naturală iar alte motive precum peștele, cerbul sau căprioara sunt destul de rare. Încondeiate, închistrite, scrise, pictate laic sau cu motive religioase sau decorate cu mărgele, ouăle de Paște sunt un simbol al Bucovinei deoarece păstrează mii de modele și zeci de tehnici ale celor 11 etnii de aici. Cea mai tradițională metodă de a încondeia ouă este scufundarea în baia cu vopsea, iar pe oul curat se modelează cu ceară fierbinte incoloră. Cele mai utilizate motive tradiționale românești folosite la încondeierea ouălor sunt crucea – semn al creștinătății, steaua – motiv întâlnit foarte des în Bucovina și cunoscut și sub numele de “floarea stachinei” sau “steaua ciobanului” și crucea Paștelui – cruce care împodobește pasca pe care creștinii o duc la biserică în noaptea Învierii.