Mănăstirea AGAPIA – www.videoguide.ro

 
Mănăstirea Agapia / Agapia Monastery: Singura din România care are numele “Iubirii de Christos” – agapis / The only one in Romania that has the name of “Christian love” – agapis
 

Inscripția de pe zidul Mănăstirii Agapia (“Noua Agapia” sau “Agapia din Vale”) cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gabriel spune că: “În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, eu, robul lui Dumnezeu hatmanul Gavrilă și soția mea Liliana, am construit și înzestrat această Mănăstire Agapia din nou, în timpul zilelor drept credinciosului și iubitor de Cristos Domn Vasile Lupu. Și construcția a început în anul 7150 (1642), Octombrie, a 15 – a zi, și a fost încheiată în anul 7152 (1644), Septembrie, a 3 – a zi, și a fost sfințită în anul 7155 (1647), Septembrie, a 12 – a zi”. După sfințire mulți dintre călugării de la Vechea Agapia s-au mutat în vale, și puțin câte puțin, o adevărată mănăstire a fost construită în jurul bisericii. Mitropolitul Moldavei, Varlaam Moţoc, a oficiat slujba de sfințire, la care însuși Vasile Lupu a participat împreună cu toată nobilimea Moldovei. Cu această ocazie, hatmanul (ministru de război) Gavril Coci, fratele domnitorului Vasile Lupu (1634 – 1653), a donat mănăstirii o Biblie scrisă pe pergament și decorate cu miniaturi ale Evangheliilor, precum și o cruce din argint aurit filigranată, cu opt brațe.

The inscription on the wall of the Agapia Monastery (“New Agapia” or “Downhill Agapia”) dedicated to Archangels Michael and Gabriel says: “In the name of the Father and the Son and the Holy Spirit, I, slave of God hetman Gavriil and my wife Liliana, built and endowed this Agapia Monastery again, during the days of the right believer and lover of Christ King Vasile Lupu. And the construction started in the year 7150 (1642), October, the 15th day, and was completed in 7152 (1644), September, the 3rd, and was consecrated in 7155 (1647), September, the 12th”. After the consecration many of the monks of Old Agapia moved downhill, and little by little, a real monastery was built around the church. The Metropolitan of Moldavia, Varlaam Moţoc, officiated at the consecration ceremony, which Vasile Lupu himself attended and all the nobility of Moldova. On this occasion, hetman (minister of war) Gavriil Coci, the brother of king Lupu, donated to the monastery a Gospel book written on parchment and decorated with miniatures of the Evangelists, as well as a silver gilt filigree cross with eight arms.

 

 

Numele mănăstirii vine de la un călugăr numit Agapie care a întemeiat cu mult timp în urmă o biserică din lemn numită “Vechea Mănăstire Agapia” sau “Agapia de pe Dealurile Mănăstirii”. Prima atestare documentară în care Mănăstirea Agapia apare separat de Mănăstirea Neamț în ceea ce privește proprietatea terenurilor, a fost în anul 1437 în urma deciziei lui Ilieș Vodă. Ctitorii “Vechii Mănăstiri Agapia” sunt domnitorul Petru Rareș și Doamna Elena în anul 1527, menționați în Vechiul Pomelnic (o bucată de hârtie pe care sunt scrise numele persoanelor în viață sau moarte pentru a fi menționate în rugăciuni) de la Mănăstirea Agapia. O altă inscripție aflată în mănăstire spune că primii ctitori au fost Petru Șchiopul și Doamna Ruxandra, în anul 1585. Din păcate la scurtă vreme s-a prăbușit în urma alunecărilor de teren. În consecință, a fost reconstruită de domnitorul Gheorghe Duca dar a fost ulterior distrusă de membrii organizației Eteria în anul 1821. În anul 1832, Maica Sevastia Munteanu a construit o nouă biserică de lemn pe locul celei vechi, care a ars în anul 1934. Biserica ce se află în prezent la Vechea Agapia a fost construită din piatră și lemn și a fost construită înainte de anul 1939.

The name of the monastery comes from a monk named Agapie who founded a wooden church long time ago, called “Old Agapia Monastery” or “The Agapia of the Hills Monastery”. The first documentary in which Agapia Monastery is separated from Neamt Monastery in terms of land ownership was in 1437 in the Decision of Ilies Voda. The founders of “Old Agapia Monastery” are Petru Rares Voievod and lady Elena in 1527, mentioned in The Old Pomelnic (a piece of paper on which you write either the names of living persons or dead ones to be mentioned in prayers) from Agapia Monastery. Another inscription found in the monastery says that the first founders were Petru Șchiopul and lady Ruxandra, in the year 1585. Unfortunately, within a short time it collapsed because of the sloping ground. As a consequence, it had to be re-founded by Gheorghe Duca Voivode, but it was afterwards destroyed by the Eteria militants in 1821. In 1832, Mother Sevastia Munteanu founded a new wooden church on the premises, but it burned down in 1934. The church which exists now at Old Agapia was constructed of stone and wood and was erected before 1939.

 

 

Amplasată pe valea pârâului Agapia – Topola, la picioarele dealului Măgura, Marea Agapia sau Noua Mănăstire Agapia sau Agapia din Vale, este singurul lăcaș religios din România care poartă numele “iubirii de Christos”, care vine din cuvântul grecesc “agapis”. Complexul arhitectural este format din două clădiri: Vechiul Schit Agapia construit în anul 1585 de Petru Șchiopul și Mănăstirea Agapia, ridicată cu banii Hatmanului Gavril în anul 1642 și reconstruită de prințul Suțu după focul din anul 1821. Mănăstirea a fost atacată și deteriorată de turci și de tătari între anii 1671 – 1672, jefuită de tătari între anii 1674 – 1675 și de polonezi în 1680, deteriorată din nou de soldații lui Jan III Sobieski al Poloniei între anii 1689 – 1693. Inițial, Mănăstirea Agapia a fost locuită de călugări, dar în anul 1803 Mitropolitul Veniamin Costache a transformat mănăstirea într-o mănăstire de maici urmând ordinul prințului domnitor Alexandru Moruzi. Prima stareță a fost Elisabeta Costache, sora Mitropolitului Moldovei, care a construit în partea de sud a mănăstirii o capelă în anul 1847, care are hramul “Nașterea Fecioarei Maria”. La data de 16 Septembrie 1821, mănăstirea a fost grav afectată de un incendiu, dar a fost restaurată la scurt timp. A fost restaurată din nou și lărgită din nou între anii 1848 – 1858 (când biserica a suferit câteva modificări importante), între anii 1858 – 1862, 1882, 1903 (după incendiul din 23 iulie) și în anul 1968.

Located on the valley of the creek Agapia – Topola, at the foot of Magura hill, the Great Agapia or New Agapia Monastery or Agapia from the Valley, is the only monastic settlement in Romania that has the name of “Christian love”, which comes from the Greek “agapis”. The architectural complex is formed by two buildings: Old Agapia Hermitage built in 1585 by Petru Șchiopul and Agapia Monastery, raised with the money of Hateman Gavril in 1642 and rebuild by prince Sutu after the fire from 1821. The monastery was attacked and damaged by Turks and Tartars in 1671 – 1672, robbed by Tartars in 1674 – 1675 and by Polish in 1680, damaged again by the soldiers of Jan III Sobieski of Poland between 1689 – 1693. Initially, Agapia Monastery was inhabited by monks, but in 1803 the Mitropolit Veniamin Costache turns the monastery into a convent of nuns following the order of ruling prince Alexandru Moruzi. The first abbot was Elizabeth Costache, the sister of the Mitropolit of Moldova, who built on the southern side of the building a holly chapel in 1847 and which has as main patron the “Birth of Virgin Mary.” On 16 September 1821, the monastery was seriously damaged by a fire, but it was restored soon. It was restored and enlarged between 1848 and 1858 (when the church underwent several notable modifications), between 1858 – 1862, 1882, 1903 (after the fire of 23 July) and 1968.

 
Tezaurul Mănăstirii Agapia / The heritage of Agapia Monastery
 

Pictată de marele pictor român Nicolae Grigorescu, pe când avea doar 18 ani, din 1858 până în anul 1861, biserica Mănăstirii Agapia devine o adevărată bijuterie arhitecturala care combină caracteristicile stilului bizantin cu stilul neoclasic și arta românească. Grigorescu a reușit să realizeze o serie remarcabilă de picturi murale sub formă de icoane, pline de mișcare, lumină și realism. Inspirația pentru aceste lucrări vine de la marii maeștri ai Renașterii. El a folosit modele vii, alese cu mare grijă, pentru realizarea portretelor picturilor sale.

Painted by the greatest Romanian painter Nicolae Grigorescu, when he was only 18, in 1858 until 1861, the church of Agapia Monastery becomes a true architectural jewelry which combines characteristics of the byzantine style with the neoclassic style and the Romanian art. Grigorescu managed to achieve a remarkable series of wall compositions under the form of icons, full of movement, light and realism. The inspiration for the compositions comes from the great masters of the Renaissance. He used live models, chosen with much care, to realize his portraits.
 

 

Pe partea stângă a ușii altarului se află o icoană pictată a Sfântului Gheorghe (care ucide balaurul) inspirată din sculptura lui Donatello din Florența iar pentru a-l picta pe profetul Daniel, pictorul și-a folosit propriul chip. Pictura Mănăstirii Agapia are o mare valoare artistică deoarece este dominată de o puternică autenticitate realistică a vieții. Capodoperele lui Grigorescu de la Mănăstirea Agapia sunt reprezentate de trei picturi: Portretul Sfântului Gheorghe, Intrarea în Ierusalim și Sfânta Fecioară Maria cu pruncul Iisus în brațele sale. Picturile Apostolilor Petru, Andrei, Pavel și Ioan, între cele patru ferestre ale bisericii sunt pictate pe bază de pastă de ulei cu linii îndrăznețe. Sfinții pictați aici sunt unici … speciali. După ce vezi frumusețea sfântă, simplicitatea linilor, perfecțiunea proporțiilor și a formei, liniștea și pacea sunt sentimentele pe care oricine le va avea în fața pereților și a icoanelor. Grigorescu era captivat să picteze icoane. El spunea: “Pentru mine Sfinții sunt vii, eu cred că ei mă privesc și îi aștept să înceapă să vorbească, să se miște și să mă binecuvânteze”. Pictorul a folosit ca modele pentru portretizarea sfinților săi pe preoții și măicuțele de la mănăstire și săteni și copii din satul Agapia.

On the left door of the altar is a painted icon of Saint George (who defeated the beast) inspired from Donatello’s sculpture of Florence and to paint the prophet Daniel, the painter used his own face. The painting of Agapia Monastery has a great artistic value because it is dominated by a flurry realistic authenticity of life. Grigorescu’s masterpiece from Agapia Monastery is represented by three paintings: The Portrait of Saint George, The Entry in Jerusalem and the Holly Mary with Jesus in her arms. The paintings of the Apostles Peter, Andrew, Paul and John, between four windows are based on a manner of painting based on oil pasta with bold safe lines. The saints painted here are unique … special. After seeing the holy beauty, the simplicity of line, the perfection of proportion and shape, silence and peace is the feeling anybody will have in front of the walls and of the icons. Grigorescu was captivated to painting icons. He said: “For me the Saints were alive, I believed that they are looking me and I was waiting that they start to talk, to move and to bless me”. The painter used as models for his saint’s portraitures the priests and nuns from the monastery and villagers and children from the Agapia village.

 

 

Grigorescu a fondat un atelier de pictură la Mănăstirea Agapia, o școală unde erau formate măicuțe care aveau inclinații artistice. În prezent, oricum, măicuțele care pictează, au abandonat stilul marelui pictor realist, ele pictează cu influențe bizantine. Muzeul găzduit în incinta mănăstirii adăpostește o valoroasă colecție de artă precum și o prețioasă colecție de obiecte religioase. Muzeul mai adăpostește și fondul de carte veche al județului Neamț. Biblioteca mănăstirii deține cinci zeci de mii de volume. Atrași de frumusețea peisajului și de priveliștea din jur, dar și de pacea vieții spirituale din acest lăcaș sfânt, mulți scriitori și alte personalități culturale vizitează această mănăstire în special în timpul verii. Doar aici se pot odihni and work în pace, departe de nebunia lumii moderne.

Grigorescu established a painting workshop at Agapia Monastery, a school where were formed nuns who had artistic inclinations. Today, however, the nuns that paint have abandoned the style of the great realist painter, by painting with Byzantine influences. The museum housed within the monastery shelters a valuable art collection as well as a precious collection of liturgical objects. It also shelters the deposit of old book of the County of Neamt. The library of the monastery incorporates fifty thousand volumes. Attracted by the beauty of the landscape and the surrounding sights, as well as by the peacefulness of the spiritual life of the holy establishment, many writes and cultural personalities visited this monastery especially in the summertime. It was here that they could rest and work in peace, far from the maddening crowd.

 

Vechiul Schit Agapia este afiliat Mănăstirii Agapia. Locuitorilor acestul complex monastic și celor care lucrează aici le este interzis să consume carne sau produse din carne. În acest loc sfânt accesul vizitatorilor nu este permis după asfințit. În prezent, Mănăstirea Agapia este una din cele mai mari mănăstiri de măicuțe din România, cu 400 de măicuțe, fiind a doua ca număr de măicuțe după Mănăstirea Văratec.

The Old Agapia Skete is affiliated to the monastery. The monastic residents who live and serve on the premises forbear to eating meat and meat product. Into this holy place the visitors are not allowed after sundown. Today, it is one of the largest monasteries of nuns in Romania, with 400 nuns and being second in population after Văratec Monastery.