Construită la intrarea pe Valea Râușorului, în sec. 14, de familia cneazului Cândea (care a trecut la catolicism, numele fiind apoi maghiarizat devenind Kendeffy), ar fi fost sursa de inspirație a romanului “Castelul din Carpați” scris de Jules Verne. Povestea i-ar fi fost spusă lui Jules Verne de către o castelană româncă cu care ar fi trăit o frumoasă poveste de dragoste, la Paris. Astăzi se mai păstrează doar ruine din zidurile fortăreței medievale. Reședința permanentă a familiei Cândea se afla la trei km depărtare, cetatea fiind folosită doar ca refugiu, în caz de nevoie. Cetatea este destul de mică, fiind apărată doar de câteva persoane, mai ales că nu existau spații pentru rezerve de apă sau alimente. Donjonul cetății avea patru etaje și putea adăposti familia nobiliară și câțiva slujitori. Numele cetății vine de la faptul că este construită pe un colț de stâncă și chiar și donjonul are un alt colț destul de mare de stâncă ce iese în interiorul încăperii.
 
Traseul spre cetate durează aproximativ o jumătate de oră și pornește de lângă drum, dinaintea podului care duce spre Mănăstirea Colț. După 15 – 20 de minute de mers ușor trebuie cotit spre dreapta apoi după alte cinci minute un indicator arată direcția spre Nucșoara și cea spre Cetatea Colț. De aici și până la cetate mai sunt aproximativ 300 de metri, poteca ducând direct până la zidul cetății unde sunt câteva panouri informative.