Muzeul Județean de Istorie Brașov – Casa Sfatului

 
Piața Sfatului, 30 0268 472 350 office@brasovistorie.ro
Program iarna (winter): Ma – Du (Tue – Sun): 09.00 – 17.00
Program vara (summer): Ma – Du (Tue – Sun): 10.00 – 18.00.


 

Piața Sfatului

 

Piața Sfatului reprezintă kilometrul 0 al Brașovului, de aici măsurându-se toate distanțele rutiere spre toate colțurile țării. Piața Sfatului era locul unde se aduna toată lumea bună a orașului, iar din 1520 s-a organizat aici pentru multe secole un celebru târg unde se găseau de toate, de la fructe, legume, carne, pește, vite, cereale, până la cele mai frumoase haine aduse din Orient și bijuterii prețioase. Negustorii veneau aici din toate colțurile țării, dar și de peste hotare. Perimetrul comercial al târgului din Piața Sfatului s-a extins ulterior și pe străzile laterale unde au fost construite clădiri speciale: Casa Negustorilor, Casa Cerii, Casa Hirscher.
 

Casa Sfatului

 

La 23 decembrie 1420 Adunarea Regiunii “Țara Bârsei” aproba construirea unei camere pentru “acordarea dreptății” și pentru ședințele Magistratului, deasupra bolții breslei Blănarilor, amplasată în mijlocul pieței principale (Piața Sfatului) a orașului. În anul 1503 Casa Sfatului apare în documente sub denumirea de “Praetorium”, iar între 1515 și 1528, turnul mai vechi din imediata apropiere, devenit între timp parte din ansamblu, este supraînălțat, primind totodată un acoperiș piramidal, înconjurat de cele patru turnulețe care simbolizau în Evul Mediu “jus gladii” adică „dreptul la sânge“, care-i permiteau judelui orașului, în evul mediu, să dea răufăcătorilor chiar și pedeapsa capitală. În anul 1521 sunt menționate în documente și camera paznicului și închisoarea din Casa Sfatului. În anul 1520, meșterul Georgius din Sighișoara lucrează la montarea cadranului ceasului din turn cu cifrele ornamentale cu steme, decorul fiind finalizat de pictorul Dominicus în anul 1528, cu “luna și patru stele bogat aurite”.
 

Casa Sfatului a fost în perioada medievală Primăria Brașovului. Aici se dădeau toate sentințele capitale, care erau duse la îndeplinire în Piața Sfatului în locul se află acum este fântâna arteziană. Condamnații erau executați în funcție de statutul social astfel: cei bogați sau nobilii erau decapitați, hoții de rând erau spânzurați, iar vrăjitoarele erau arse pe rug. În Piața Sfatului exista și Stâlpul Infamiei unde erau aduse femeile care aveau aventuri cu soții altor femei, dar și cele foarte frumoase, considerate un pericol de către soțiile negustorilor. Femeile puse la stâlpul infamiei erau umilite, li se tăia părul, erau bătute, iar uneori chiar lovite cu pietre. Pentru o femeie care ajungea la stâlpul infamiei era mare rușine și niciun bărbat nu o mai dorea vreodată de soție. Aici a ajuns și Katarina, o săsoaică blondă și cu ochii albaștri foarte frumoasă, amanta lui Vlad Țepeș timp de 20 de ani, cu care se spune că ar fi avut cinci copii (Vladislav, Catherina, Christian, Hanna și Sigismund). Katarina (fata șefului breslei țesătorilor din Brașov) și Vlad Țepeș s-au cunoscut de Crăciun în anul 1455, când domnitorul, aflat în trecere prin Brașov, a ajutat mai multe fete care se chinuiau să tragă o sanie grea plină cu provizii pentru soldați.
 

 

Crescută la mănăstire după ce un incendiu le-a distrus casa unde locuia cu părinții ei și i-a lăsat săraci lipiți, Katarina a fost curtată mult timp de Vlad Țepeș care venea des la Brașov să o vadă și îi comanda rochii scumpe de mătase din Occident. De aceea tinerii din familii înstărite care o doreau pe fată de soție nu vedeau cu ochi buni iubirea considerată clandestină dintre cei doi. Nici nevestele negustorilor din Brașov nu au văzut cu ochi buni relația dintre Vlad Țepeș și Katarina și au atacat casa unde se afla fata, au bătut-o, i-au tăiat părul, au închis-o în închisoarea din Casa Sfatului pentru a fi “judecată”, și au dus-o apoi la Stâlpul Infamiei din Piața Sfatului pentru a fi batjocorită. Când a auzit de acest lucru Vlad Țepeș a amenințat că va da foc Brașovului, a capturat mai mulți negustori din oraș pentru a-i executa, dar pe care până la urmă i-a iertat după ce a reușit să o elibereze pe Katarina prin negociere. Tot în Piața Sfatului a fost decapitat Stefan Stener (șeful breslei cizmarilor) în anul 1689, care s-a împotrivit dominației austriecilor. El a fost dat ca exemplu pentru ca nimeni să nu mai aibă curajul să se răscoale.
 
Afectată de incendiul din 1689, Casa Sfatului este reconstruită în stil baroc, între anii 1774 și 1778, cu loggia și acoperișul turnului “în bulb de ceapă”, păstrat în această formă până în anul 1910. La sfârșitul sec. 18, ceasul din “Turnul trompeților” cu cadranele pictate de Joseph Moor “en Fresco cu mare artă” în anul 1775, care indica ora pe toate cele patru fațade ale sale, era una dintre atracțiile orașului. Până în anul 1923 în Casa Sfatului s-a păstrat arhiva orașului, iar din anul 1950 clădirea funcționează ca muzeu.