Municipiul Brăila (județul Brăila, Muntenia) este format din:

 
– Brăila – reședința.
 

Atracții Turistice (Tourist Attractions)

 

Dunărea
Dunărea
Dunărea / The Danube

Al doilea ca lungime în Europa, după Volga, din Munții Pădurea Neagră la Marea Neagră pe 2.858 km curge prin Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina. […..] / The 2nd longest river in Europe after Volga, from Black Forest Mountains to the Black Sea on 2.858 km cross Germany, Austria, Slovakia, Hungary, Croatia, Serbia, Romania, Bulgaria, Republic of Moldova and Ukraine. […..]

 

  • Centrul vechi al orașului Brăila – se întinde pe o suprafaţă de peste 160 de hectare (zona cuprinsă între bulevardul Al.I. Cuza şi Dunăre) şi cuprinde bijuterii arhitectonice de o valoare inestimabilă, construite la sfârşitul sec. 19 – începutul sec. 20. Monumentele istorice reprezentative sunt bisericile “Sfinţii Mihail şi Gavril” şi “Buna Vestire”, Teatrul “Maria Filotti”, casele memoriale “Perpessicius”, “Panait Istrati”, “Petre Ştefănescu Goangă”, Centrul Cultural “Nicăpetre”, Muzeul Brăilei, Grădina Mare și strada “Mihai Eminescu”. Centrul Istoric sau centrul vechi al Brăilei este declarat monument istoric de importanţă naţională, alături de ansamblul “Piaţa Traian”, “inima” centrului vechi numită iniţial Piaţa “Sfinţii Mihail şi Gavril”, ce datează din 1833, ansamblul “Strada Mihai Eminescu” din sec. 19 şi Biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din sec. 19. Piaţa Traian se întinde pe o suprafaţă de 11 mii de m.p. iar după 1840 a fost pavată cu piatră cubică şi a devenit punctul cel mai important pentru toate evenimentele din Brăila. Construirea pieţei s-a făcut după eliberarea Brăilei de sub ocupaţie otomană (1828), când se organiza planul “noii Brăile”, luându-se în considerare crearea unui mic parc în jurul unei foste geamii, devenită biserică ortodoxă. Ceasul Public din Piaţa Traian, realizat în 1909 de Carol Sakar din Praga, este considerat o piesă de mobilier urban rară, în acea perioadă fiind preferate orologiile din turnurile bisericilor sau construcţiilor administrative. Ceasul are peste 11,5 metri înălţime şi este format din patru cadrane susţinute de o carcasă metalică imitând un ceas de interior. Grupul statuar Traian sculptat în bronz, cu basoreliefuri fixate pe soclu ce reprezintă scene din războaiele daco-romane, a fost amplasat în Piaţa Traian, fiind inaugurat la 8 noiembrie 1906. Fântâna în stil baroc amplasată în Piaţa Traian în 1892, are forma unei cupe etajate cu marginile spre exterior, fiind realizată din fontă, cu soclul ornamentat cu palmete, și cu bazinul circular cu diametrul de şase metri. Parcul aferent Pieţei Traian are arbori declaraţi monumente ale naturii, ca magnolia originară din China, pinul alb din Spania şi merişorul originar din ţinuturile mediteraneene.

  • Grădina Publică sau Grădina Mare – se întinde pe o suprafaţă de 66.000 m.p. şi fiind situată pe o parte a perimetrului fostei cetăţi turceşti. A fost amenajată în 1833 de primarul Constantin Hepites, care a numit-o Grădina Belvedere, datorită priveliştii superbe spre Dunăre. În 1864 devine Parcul Alexandru Ioan Cuza, fiind amenajat foişorul în care o fanfară cântă săptămânal. În 1929 sunt construite chioşcul cu muzică şi Cazinoul. La intrare se află ceasul floral, unic în ţară, în faţa căruia este o fântână arteziană, care datează din 1914. În Grădina Mare se află Casa Memorială “Panait Istrati”, iar la intrarea în parc în stânga, se înalţă impunătorul Castel de Apă de 35 de metri înălțime, construit în 1912, care a alimentat cu apă mult timp jumătate din populaţia Brăilei. Tot aici se păstrează urmele celui mai mare sistem defensiv construit de-a lungul Dunării, un lanţ de hrube cu caracter militar, ce se întindea pe sub clădirile din Centrul Vechi al oraşului până la Dunăre. Hrubele construite de turcii care au stăpânit Brăila aproape trei sute de ani, erau folosite drept căi subterane secrete, pentru transportul armamentului, bogăţiilor şi alimentelor către Dunăre. Cetatea Brăilei a fost construită de turci în 1540, în perimetrul dintre străzile Cetăţii, Citadelei, Cazărmii şi Militară, pe suprafaţa aflată la nord de Grădina Mare şi Vadul Schelei şi până la Bulevardul Cuza, şi a fost dărâmată de ruşi, după Pacea de la Adrianopol din 1829.

  • Biserica “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” – cea mai veche dintre clădirile din Brăila, este singurul aşezământ ortodox din România provenit dintr-o geamie. Construită în jurul anului 1667 ca lăcaș de cult pentru musulmanii din raiaua Brăilei (mesdjid sau casă de rugăciune), a fost transformată în anul 1830 în biserică ortodoxă, după eliberarea oraşului de sub stăpânirea otomană (1828), dar păstrează elemente ale arhitecturii turcești. De formă pătrată reprezentând tipul mecetului mahomedan ea a fost construită în primii ani ai stăpânirii turceşti, după care a fost de mai multe ori reparată. La Brăila la începutul sec. 19 existau şase lăcaşuri de cult musulmane.

  • Muzeul Brăilei – secția de arheologie – istorie este amplasată într-o clădire monument din Piața Traian nr. 3., construită în 1870, inițial cu destinații diverse ca hotel – restaurant (Marele Hotel Francez) sau clădire cu alte utilități publice, modernizată în 1897 în spiritul neoclasicismului, era principalul loc de întâlnire al negustorilor brăileni. Din anul 1959 aici funcționează Muzeul Brăilei, înființat în 1881, prin decretul regelui Carol I. Între 1955 – 1958 a funcționat în fostul Han Ceapâru. Secția de arheologie expune colecțiile sale pe situri, cele mai importante fiind siturile de la Brăilița, Lișcoteanca, Grădiștea, Însurăței, Siliștea, unde evoluția istorică poate fi urmărită pe parcursul mai multor milenii, ce includ vase și reprezentări figurative din neolitic, piese de podoabă și prestigiu din epoca bronzului, inventarul mormântului de la Găvani, atelierul unui bijutier de la Grădiștea, vase de sticlă romane. Secția de istorie cuprinde carte veche și rară, românească și străină, manuscrise și documente, românești și străine, numismatică românească și străină (inele sigilare, matrici sigilare, monede și bancnote, medalii și plachete), decorații românești și străine (ordine și medalii), istorie militară (uniforme, arme albe și de foc), metrologie, orologerie, aparate de înregistrare și redare a sunetului, fotografii de epocă și clișee pe sticlă. Secția de artă se află la Casa Colecțiilor și include și opere ale pictoriţei Emilia Dumitrescu (1921 – 2005) sau colecționate de ea precum lucrări de pictură, grafică, gravură și piese de artă decorativă universală. Secția de etnografie și artă populară cu peste 3.000 de piese se află în Casa Alexiu și cuprinde colecţii de ocupaţii tradiţionale – agricultura (viticultura, pomicultura, legumicultura), pescuitul, păstoritul şi creşterea animalelor, vânătoarea, apicultura – obiecte de uz casnic şi gospodăresc, meşteşuguri: prelucrarea lemnului, prelucrarea fierului, prelucrarea pietrei, meşteşuguri casnice, industrii: prelucrarea cânepii – arhitectură rurală (fragmente decorative, stâlpi etc.) – artă populară: ţesături de interior, port popular, obiecte de podoabă – viaţă spirituală: obiecte de rit, icoane pe lemn şi sticlă – obiceiuri legate de viaţa omului, obiceiuri de peste an (calendaristice), rituri şi ritualuri agrare. Secția de științele naturii se află în Parcul Monument şi include o sală de expoziţie permanentă, o sală de expoziţii temporare, o sală cu acvarii cu peşti exotici şi un laborator de conservare – restaurare.

  • Biserica “Buna Vestire” – aparține comunității grecești și a fost construită între anii 1863 – 1878 după proiectul arhitectului Avraam Ioanidis din Brussa, în stil eclectic. La data construcției era cea mai mare biserică din Regatul României.

  • Parohia Romano – Catolică – cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, a fost înființată în anul 1835. Cu banii adunați din colectă publică, primul paroh, abatele franciscan Bernard Fontanelia, construia în anul 1839 o capelă și o casă pentru locuința preotului, pe un teren obținut prin bunăvoința domnitorului Alexandru Ghica. În anul 1855, în timpul pastoratului preotului franciscan Ambrozie Bogdanfi este construită actuala biserică cu contribuția financiară a lui Nicoleto Armelin, folosind construcția care deja exista.

  • Biserica “Sfântul Nicolae” – se află în Centrul Istoric al Brăilei, într-o zonă cu clădiri vechi de peste un secol și arhitectură reprezentativă pentru evoluția arhitecturală a orașului. Biserica actuală a fost construită pe locul unei foste biserici veche din anul 1835, care a ars la 6 octombrie 1859. Noua biserică a fost construită în anii imediat următori pe baza planurilor arhitectului Dimitrie Poenaru și a fost sfințită în anul 1865.

  • Mitropolia Rușilor Lipoveni – Centrul Mondial al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi – se află la Brăila la Catedrala Mitropolitană a Rușilor Lipoveni, declarată monument istoric în 1996. Catedrala care are un secol și jumătate de existență, poartă hramul “Acoperământul Maicii Domnului” și adăpostește moaștele primului Mitropolit al rușilor staroveri, Ambrozie. Rușii lipoveni au construit la Brăila trei biserici, două în cartierul Pisc, devenit un fel de “patrie a lipovenilor”, și una în zona Centrului Vechi din Brăila, care este actuala Catedrală Metropolitană, a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1856.

  • Biserica “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – a fost construită între anii 1852 – 1857, fiind şi ctitorie voievodală, domnitorul Ţării Româneşti, Barbu Dimitrie Ştirbei, contribuind substanţial la ridicarea acestei biserici. Pictura bisericii a fost realizată între anii 1894 – 1895 de către pictorul Dimitrie Teodorescu din Buzău, iar catapeteasmă din lemn de tei sculptat datează din anul 1912.

  • Biserica “Sfântul Profet Ilie” – a fost construită între anii 1872 – 1877

  • Biserica “Sfinții Împărați Constantin și Elena” și “Sfântul Mucenic Haralambie” – a fost construită între anii 1857 – 1863 pe locul unde erau nişte cuptoare de pâine, făcute de armata rusă în timpul ocupaţiei din 1854 din timpul Războiului Crimeei. La realizarea construcţiei bisericii au contribuit breslele de croitori, grădinari, măcelari, hamali şi zarzavagii. Biserica păstrează o parte din moaştele Sfântului Haralambie.

  • Biserica Ortodoxă Bulgară – cu hramul “Înălțarea Domnului” – a fost construită cu sprijinul comunității bulgare din Brăila după un proiect al arhitectului italian Francisco Bonomeli, între anii 1868 – 1882, pe un teren donat de Hagi Varvara Veleva. Pisania bisericii menționează şi alți ctitori: Toni Hristof, Ivan Balkancski, Anghel Ivanof şi Gheorghe Gaiu. Biserica are o decorație exterioară în stil neoclasic şi se caracterizează prin elemente sobre şi simple. Interiorul nu a fost pictat dar dispune de o bogată şi valoroasă colecție de icoane pictate pe lemn datând din secolul trecut.

  • Biserica Armenească – a fost construită între anii 1867 – 1871 la inițiativa armeanului Artin Ceangi şi cu sprijinul comunității armeneşti din Brăila, pe un teren donat de Maria şi Hagi Ovanez Bosnechian. Această biserică a înlocuit biserica de lemn construită înainte de anul 1828 în apropiere, biserică ce a ars în anul 1843. În anul 1934 biserica a beneficiat de o reparație capitală prin contribuția financiară a industriaşului Grigore Bervizeanu.

  • Templul Coral al Comunităţii Evreieşti – cunoscut şi sub numele de Templul Nou, a fost construit în anul 1863 ca o necesitate pentru comunitatea evreiască a timpului, care era în plină dezvoltare. Prima sinagogă Frankische Schul a fost construită pe “ulița Ovreiască” între 1820 – 1825 dar s-a dovedit la scurt timp a fi neîncăpătoare. Templul Coral este singura dintre clădirile cultului mozaic care s-a păstrat în Brăila, cu toate că la începutul sec. 20 comunitatea evreiască număra 11.000 de persoane şi avea 3 sinagogi: Sinagoga Mare, Templul Coral şi Sinagoga “Armonia”.

  • Palatul Agriculturii – a fost construit între anii 1923 – 1929 în stil neo românesc pentru a găzdui un muzeu al agriculturii românești şi, în special, al produselor bărăganului brăilean, un spațiu pentru întruniri și conferințe, dar si toate instituțiile cu profil agricol din județ, în perioada în care la Brăila se stabilea prețul cerealelor în Europa, la Bursa Agricolă. Este o mărturie a amplului program de refacere şi dezvoltare a României Mari inițiat după Primul Război Mondial.

  • Casa memorială Panait Istrati – a fost înființată cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884 – 1935), născut la Brăila. Se află în incinta Grădinii Publice în Casa Grădinarului, clădire cu destinație administrativă construită la sfârșitul sec. 19. Deoarece nu s-a păstrat nicio clădire în care a locuit Panait Istrati, Casa Grădinarului a fost amenajată pentru această destinație. Expoziția include manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii – document, obiecte cumpărate în mare parte de la ultima soție a scriitorului, Margareta Istrati. În podul clădirii s-a organizat Fondul de documentare despre studiul vieții și operei lui Panait Istrati.

  • Casa memorială Perpessicius – amplasată în str. Cetății nr. 70, casa care ce a aparținut părinților lui D.P. Perpessicius și unde acesta s-a născut și a crescut, a fost demolată din greșeală dar la scurt timp a fost reconstruită însă cu materiale moderne. În 1977 aici s-a deschis Casa Memorială D.P. Perpessicius cu obiecte achiziționate de la familia lui Dimitrie Panaitescu Perpessicius (1891 – 1971), istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet român, cercetător și editor al operei eminesciene. Expoziția include manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps și fotografii – document care au aparținut scriitorului.

  • Casa Embiricos sau Centrul Cultural Nicăpetre – str. Belvedere, nr. 1 – a fost construită în anul 1912 ca locuință a armatorului Menelaos Embiricos și sediu al agenției de vapoare M. Embiricos & Co. care efectua export de cereale și import de cărbuni și avea o linie transatlantică de transport de călători cu vapoare de lux. La începutul sec. 20, grecii, din care majoritatea se naturalizaseră, ajunseseră la un sfert din populația orașului, fiind negustori iscusiți. Casa cu patru fațade principale, subsol, parter și etaj, se dezvoltă în jurul unui hol central întins pe două etaje cu camere dispuse perimetral și din care se ajunge la etaj printr-o scară monumentală din marmură. Clădirea are elemente de o mare valoare artistică: vitraliul policrom intutulat “Hermes” (zeul comerțului), feroneria luminatorului și ușile cu mari suprafețe de geam cristal. Casa Embiricos a fost vândută în anul 1927, când afacerile firmei au scăzut, iar după 1930 a fost sediu al Societății Meseriasilor brăileni “Mihail Eminescu” (1930 – 1937), Dispensarul Casei Asigurărilor Sociale (1937), a fost ocupată de trupele armatei sovietice din august 1944 până la retragera lor din România, apoi a adapostit un spital și o policlinică. Din 1987 s-a numit Casa Colecțiilor de Artă iar din 2002 Centrul Cultural Nicăpetre.

  • Teatrul “Maria Filotti” – instituție de cultură inaugurată în anul 1864 într-o clădire proprietate a armatorului grec Ianache Rally, construită în anul 1840 cu destinația de han, care a ars într-un incendiu în 1859. Reconstruită în stil baroc, clădirea a fost inaugrată ca teatru, operă şi sală de concerte în 1864, aici oferind reprezentații memorabile personalități de prestigiu ca Bianca Bianchini, Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, Saliapin și George Enescu sau trupele de teatru ale lui Costache Halepliu, Mihail Pascaly, Fani Tardini, Costache și Iorgu Caragiale, Theodor Theodorini, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo sau Constantin Tănase. După spectacolul dat în onoarea Regelui Carol I, din 1878 se va numi și Teatrul Regal. Hariclea Darclée debutează aici în 1881. În clădire au mai funcționat și hotelul Princiar, clubul Regal, localul Monopol, cafeneaua Ciolacu-Crișan, florăria Wiscocil, frizeria Figaro, tipografia Ethnos-Leonidas Kostomiris, Bertrand – blănării și pălării, librăria Cartea Rusă (mai târziu „Librăria Noastră”). În 1900 Dumitru Ionescu (afacerist de succes, consilier, președinte al consiliului județean, deputat, senator, primar între 1906 – 1910 și unul dintre cei mai mari filantropi ai Brăilei) devine proprietar al clădirii, iar după moartea sa în 1919 o lasă prin testament primăriei, teatrul numindu-se din 1919 până în 1954 Teatrul Comunal. În 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Brăila, iar din 1969 teatrul poartă numele actriței Maria Filotti, care a debutat aici în anul 1905 în rolul Giocondei. Clădirea este inclusă în albumul UNESCO.

  • Moara Violattos – a fost construită pe malul Dunării, aproape de port, între 1896 – 1898, de Anghel Saligny. Fraţii Violattos au avut un magazin de stofe şi mătăsuri, pe strada Regală, colţ cu Bulevardul Cuza, fiecare specializat pe un anumit domeniu ocupându-se de o parte a afacerii, unul stând la tejghea, altul procurând marfâ, altul dezvoltând relaţiille cu partenerii de comerţ etc. Lucrau cu toţii în beneficiul familiei şi aşa au reuşit să consolideze afacerea până încât să poată construi la acea vreme cea mai mare moară pe bază de abur din estul Europei. Apoi în anul 1889, morarii Millas si Violattos, parteneri de afaceri, au cumpărat din Anglia o mașină de măcinat cu abur, în anul 1891 au cumpârat Moara Borghetti, pe care au modernizat-o, apoi Moara Lambridini în care au investit mulţi bani, producând patru calitâţi de fâinâ, cea mai bunâ pentru export din toatâ ţara. În 1892, Violattos a ieşit din asocierea cu Millas, realizând cel mai mare proiect din industria românească de morărit – Fabrica de făină Panait Violattos. Din anul 1912, moara a avut acces la calea ferată, racordându-se la cheiul Brailei şi la drumul feroviar naţional. Clădirea are şase niveluri, din care două ocupate de “depozitele colosale de făinuri de toate calităţile“, fiind legata de fluviu printr-un tunel subteran, în care o instalatie mecanică asigura descărcarea cerealelor din şlepuri direct în fabrică. Mecanicii şefi şi maeştrii morari erau aduşi din străinătate. În anul 1921, moara avea un capital rulant de 20 de milioane lei aur, motoare germane fabricate la Braunschweig, ce consumau opt tone de păcură zilnic și o capacitate de producție de 15 vagoane de făină pe zi. În anul 1940, datorită situaţiei politico – economice internaţionale, moara intră în faliment. În anul 1944, ruşii au demontat toate utilajele morii şi le-au dus în Rusia iar în 1948, moara a fost naţionalizată, iar familiei Violattos şi urmaşilor acesteia li s-au confiscat toate bunurile, aceştia fiind aruncaţi afară din propriile case. După 1989, moara a făcut obiectul unui proces deschis de moştenitorii familiei Violatos, printre care se număra şi Alexandru Bunea din Brăila, decedat în 2015, împreună cu un văr din Galaţi, decedat şi el între timp, şi un alt văr stabilit în Franţa. Procesul a durat peste zece ani şi s-a finalizat în 2015, moştenitorii având posibilitatea să opteze pentru câteva terenuri de pe faleză, inclusiv cel de sub moară, oferite în natură, sau pentru echivalentul acestora în bani. Alexandru Bunea, care nu a avut urmaşi, a apucat să afle rezultatul procesului, dar nu a mai trăit pentru primi despăgubirile.

  • Piața Independenței

  • Faleza şi Esplanada Dunării

  • Insula Mică a Brăilei

  • Centrul Civic cu fântâna arteziană în trepte

  • Parcul Monument

  • Grădina zoologică

  • Biserica “Sfântului Mare Mucenic Dimitrie”

  • Biserica “Sfântul Spiridon”

  • Biserica “Sfânta Treime” și “Sfântul Cuvios Antonie cel Mare”

  • Catedrala Nașterii Domnului

     

    Arta croitoriei de pe vremea lui Cuza, reinventată în Centrul Vechi al Brăilei
     
    Un mic atelier din Brăila a devenit furnizor de recuzită pentru scenografii teatrelor şi producătorii de film. În croitoria soţilor Raluca şi Marius Diaconu se confecţionează uniforme de epocă, replici ale celor purtate de ostaşii de altădată, de la cei de pe vremea lui Cuza până la cei din armata lui Ion Antonescu.
     
    Uniforme scrobite, din postav ţeapăn, cu detalii fine cu fir de aur capătă formă în micul atelier de croitorie al soţilor Raluca (42 de ani) şi Marius Diaconu (40 de ani), din Brăila. Aici au fost confecţionate 30 de costume pentru filmul „Restul e tăcere“, regizat de Nae Caranfil. Unele dintre ele au presupus foarte multă muncă manuală, deoarece aveau în componenţă epoleţi şi petliţe brodate cu fir de aur, însă ceea ce a ieşit din atelierul soţilor Diaconu a semănat până la cele mai mici detalii cu originalele din epoca Războiului de Independenţă. Iar asta nu e puţin lucru.
     
    O uniformă deosebită creată de soţii Diaconu este cea a lui Alexandru Ioan Cuza, făcută în urmă cu circa trei ani şi expusă la Muzeul Unirii din Iaşi. S-au străduit să o reproducă până la cele mai mici detalii din tablourile de epocă ale domnitorului. Au muncit mult la brandenburguri (n.r. – fireturi împletite de pe sacou şi pantaloni) şi s-au străduit să reproducă totul cât mai fidel, inclusiv nasturii, ce au fost comandaţi la un atelier special. Tot pentru uniforma aceea au muncit mult şi la brâul şi la căciula lui Cuza.
     
    Procurarea stofelor, o problemă
     
    De orice costumaţie ar avea nevoie un producător de film sau de teatru, soţii Diaconu se încumetă să o facă, deşi de multe ori este o adevărată provocare pentru ei să reuşească să reproducă în detaliu piesele de vestimentaţie care se foloseau în urmă cu zeci sau sute de ani.
     
    Cel mai dificil le este să procure materialele adecvate. O stofă sau un postav de o calitate cel puţin apropiată de a celor utilizate de înaintaşi este aproape imposibil de găsit în zilele noastre.
     
    „În comerţ, nu mai găsim ceea ce ne trebuie nouă. Din fericire, încă mai există ţesături adecvate prin depozitele vechilor fabrici de confecţii. Acolo mai găsim un sul de stofă sau unul de postav. Când se vor goli şi aceste depozite, probabil că va trebui să facem comandă pentru o stofă de lână tocmai prin Anglia sau cine ştie pe unde, iar costurile de producţie o să crească foarte mult“, spune Raluca Diaconu.
     
    Uniformele din trecut aveau o frumuseţe aparte datorată atât materialelor din care erau făcute, cât şi tehnicii de lucru a croitorilor şi meşteşugarilor din acele timpuri. De exemplu, banalii nasturi se dovedesc aproape imposibil de reprodus. Chiar dacă alama încă se mai găseşte, tehnologia de fabricaţie prin presare la rece aproape că s-a pierdut. Atelierul de produse metalice cu care colaborează soţii Diaconu reuşeşte să reproducă nasturii pentru uniforme, însă niciodată la calitatea celor originali.
     
    Se inspiră din fotografii de epocă
     
    Raluca şi Marius Diaconu readuc la viaţă, prin munca lor, o lume de mult dispărută, foarte diferită de cea actuală. Frumuseţea şi complexitatea uniformelor reînviate în atelierul lor vorbeşte despre acele vremuri când ofiţerii îşi respectau statutul în societate printr-o ţinută impecabilă care, literalmente, strălucea în timpul paradelor militare. Toate detaliile de pe uniforme – tresele, epoleţii, brandenburgurile, galoanele, leduncile (n.r. – cartuşiere) – aveau menirea să impresioneze, iar croiala tunicilor şi pantalonilor poate fi o bună sursă de inspiraţie pentru actualii creatori de modă.
     
    Printre obiectele vechi din atelierul de croitorie se află şi câteva fotografii de epocă de o calitate extraordinară, care înfăţişează mândri ofiţeri ce pozau impetuos. „Eu m-am convins că oamenii de atunci erau altfel, aveau altă educaţie, pentru ei ţinuta era ceva foarte important. Postura aceea dreaptă, cu gulerul închis până la ultima gaică,
    le dădea un aer aparte. Se vedea că sunt mândri de statutul lor de militari. Astăzi, nimeni nu mai suportă, de exemplu, uniformele cu guler tare. Când croiesc o uniformă, trebuie să am grijă să o las cât mai lejeră la gât. Actorii care vin la probă când iau măsură pentru uniformă îmi solicită acest lucru“, ne-a spus Raluca Diaconu.
     
    O afacere născută dintr-un hobby
     
    Soţii Raluca şi Marius Diaconu spun că punctul de plecare către această afacere atât de originală a fost un hobby pe care el, bucureştean get-beget la origine, îl are încă din copilărie. Medaliile, fotografiile şi livretele militare moştenite de la bunicul său l-au fascinat, iar o uniformă primită în dar de la un unchi, fost magistrat militar în perioada anilor ’80, a dat startul unei colecţii îmbogăţite cu frenezie de-a lungul anilor.
     
    În 1993, Marius Diaconu a fost primit în Societatea Numismatică Română, iar ulterior a fost admis în Secţia Numismatică a Cercului Militar Naţional. În calitate de membru numismat, a participat la numeroase expoziţii, obţinând locuri fruntaşe cu exponatele sale. Marius Diaconu a urmat cursurile unei facultăţi de inginerie a construcţiilor, însă n-a mai apucat să-şi obţină licenţa. Pasiunea pentru uniforme militare l-a determinat să renunţe la facultate pentru a-şi deschide o afacere profilată pe hobby-ul său.
     
    Soţia a fost cheia succesului
     
    Astfel, în 2002, a înfiinţat o firmă, împreună cu fratele său, şi a început să producă uniforme de epocă. „Obiectul de activitate al firmei este realizarea de replici istorice ale uniformelor şi ale diverselor efecte militare din diferite epoci. Ca potenţiali clienţi, aveam în vedere teatrele, producătorii de filme, asociaţiile de reconstituire istorico-militară“, precizează Marius Diaconu.
     
    La început, le-a mers destul de greu. „Nu aveam un atelier propriu şi tot ce produceam, făceam la terţi. Din cauza asta, nu prea ieşea ce trebuie, deşi eu aveam exact în minte ceea ce voiam să fac“, a spus Marius Diaconu. Situaţia a început să se schimbe din 2004, după ce el s-a căsătorit, iar soţia lui s-a implicat în afacere.
     
    Şi-au transformat casa într-o făbricuţă
     
    Inginer textilist de meserie, Raluca Diaconu era persoana cea mai potrivită să lucreze efectiv la uniformele produse de firma soţului său. Cei doi şi-au împărţit sarcinile: el aducea conceptul, documentându-se temeinic despre fiecare uniformă în parte, şi detaliile care o făceau specială, iar soţia sa se ocupa de croitorie, folosind maşina de cusut pe care o aveau acasă. În acest fel, calitatea produselor finite a fost asigurată.
     
    Când au început să apară comenzile mai importante, soţii Diaconu au decis să investească într-un atelier propriu, în care acum lucrează, pe lângă ei doi, alte trei angajate. Raluca Diaconu a renunţat la serviciul pe care îl avea la o fabrică de confecţii şi s-a axat pe atelierul deschis în casa din Brăila unde funcţionează şi în prezent. „Eu sunt brăileancă şi, iniţial, cumpărasem casa ca să locuim în ea. Deoarece nevoile atelierului au tot crescut şi fiecare cameră este ocupată acum ori cu maşini de cusut, ori cu uniforme puse pe umeraşe, a trebuit să renunţăm la a mai locui aici. Casa a rămas ca atelier, iar noi locuim cu mama, într-un apartament de bloc“, a explicat Raluca Diaconu.
     
    Au comenzi de la muzee
     
    În prezent, croitoria soţilor Diaconu colaborează cu teatre din toată ţara, are în derulare proiecte solicitate de producători de filme, iar un segment important de piaţă este reprezentat de muzee. De altfel, cele mai complexe uniforme, care au şi costat cel mai mult, au fost făcute pentru diverse muzee din ţară. Muzeul Poliţiei de Frontieră din Giurgiu, de exemplu, a solicitat o colecţie completă de uniforme de grăniceri, de la cele pentru soldaţi, la cele purtate de generali, cu o croială impecabilă şi broderii din fir de aur.
     
    Preţul unei uniforme de epocă se încadrează între 500 de lei şi 4.000 de lei. Cele mai simple intră în categoria mică de preţ, iar cu cât complexitatea creşte, cu atât sporeşte şi preţul. „Totul ţine de detalii. O uniformă purtată de generali, ce conţine broderie cu fir de aur, ajunge să coste câteva mii de lei“, precizează Marius Diaconu.
     
    Sursa: adevarul.ro
     

    Cazare (Accommodation) – 22:

     

    Hostel:
     

  • Bella Italia – 3*, str. Plevna, nr. 176. Telefon: 0746 269 222, email: marius.cimpeanu@bella-italia.ro. Facilități: 6 camere (15 locuri).
     
    Hotel:
     

  • Belvedere – 3*, Piața Independenței, nr. 1. Telefon: 0239 619 928, email: reservations@belvedere-braila.ro.

  • Camelia – hotel plutitor – 3*, Faleza Dunării. Telefon: 0722 282 406, 0734 068 431. Facilități: 10 camere (20 locuri).

  • Edy’s Royal – 3*, b-dul. Independenței, nr. 97. Telefon: 0239 612 552, 0239 611 046, 0722 294 212, 0740 474 087. Facilități: 42 camere (84 locuri).

  • Grand Hotel Orient – 4*, b-dul. Rubinelor, nr. 1. Telefon: 0239 620 063, 0745 055 223, email: contact@grandhotelorient.ro.

  • Mario – 3*, Șoseaua Galați – Brăila, DJ 221 A. Telefon: 0239 610 736. Facilități: 20 camere (40 locuri).

  • Nemo – str. Malul Dunării, nr. 5. Telefon: 0755 050 565, email: office@marina-braila.ro.

  • Orient – 3*, b-dul. Dorobanților, nr. 455. Telefon: 0239 620 228, 0747 289 114, email: contact@hotelorientbraila.ro. Facilități: 26 camere (52 locuri).

  • Porto Franco – 4*, str. Ana Aslan, nr. 42 bis. Telefon: 0239 616 155, 0730 601 270, email: porto_franco_braila@yahoo.com. Facilități: 13 camere (25 locuri).

  • Paris – 1*, str. Brașoveni, nr. 14. Telefon: 0339 401 069, 0755 810 459, email: rezervari@parishotel.ro, office@parishotel.ro. Facilități: 14 camere (25 locuri).

  • Regal – 2*, str. Mihail Sebastian, nr. 21. Telefon: 0239 619 650, 0748 028 383, 0745 365 575, 0721 286 764, email: koronahotel89@yahoo.com. Facilități: 30 camere (54 locuri).

  • strong>Residenza Dutzu – 4*, str. Golești, nr. 55. Telefon: 0339 111 007, 0753 044 303, email: residenzadutzu@yahoo.com. Facilități: 6 camere (12 locuri), cramă.

  • Saint Germain – 4*, str. Grădinii Publice, nr. 1. Telefon: 0339 800 900, 0741 588 588, email: office@hotelsg.ro. Facilități: 18 camere (31 locuri), restaurant, terasă.

  • Sport – 2*, str. Dimitrie Bolintineanu, nr. 2. Telefon: 0239 611 346, 0239 612 883. Facilități: 26 camere (47 locuri).

  • Traian – 2* / 3*, Piaţa Traian, nr. 1. Facilități: 86 camere (171 locuri).

  • Triumph – 3*, Calea Călărașilor, nr. 214. Telefon: 0239 612 300, 0239 687 500, email: hoteltriumphbraila@yahoo.com. Facilități: 76 camere (152 locuri).
     
    Pensiune / Pension:
     

  • Adriano – 3*, str. Transilvaniei, nr. 32. Telefon: 0239 630 547, 0746 059 361. Facilități: 3 camere (6 locuri).

  • Heaven’s – 4*, str. Școlilor, nr. 2. Telefon: 0742 121 314, 0745 362 506, email: contact@heavens.ro. Facilități: 5 camere (10 locuri), restaurant, cramă.

  • LMS – 3*, Calea Galați, nr. 9. Telefon: 0239 611 900. Facilități: 15 camere (26 locuri).

  • Orient – 3*, str. Vasile Alecsandri, nr. 4. Telefon: 0339 732 115, 0755 020 593, email: pensiunea@grandhotelorient.ro. Facilități: 11 camere (22 locuri).

  • Reset – 3*, Șoseaua Parcului, nr. 5. Telefon: 0239 666 666, 0720 330 854, email: office@restaurant-reset.ro. Facilități: 7 camere (13 locuri).
     
    Villa:
     

  • Edy’s House – 4*, str. Mihai Eminescu, nr. 9 – 13. Telefon: 0239 612 552, 0722 294 212, 0740 474 087. Facilități: 6 camere (12 locuri).