UNESCO România
Mănăstiri Moldova
Moldova
    UNESCO România
    Mănăstiri Moldova
    Moldova


 
[youtubegallery]
Arbore (UNESCO)|http://www.youtube.com/watch?v=Qu_gVf9BMIo
[/youtubegallery]
 


 

Arbore Monastery (UNESCO) – the church with no belfry tower

 

Located 30 km away from Suceava, the former capital of Moldavia in those times, Arbore Monastery was built between the 2nd of April and the 29th of August 1503, by Luca Arbore, the advisor of Stephen the Great, in the village of Soloca, that he owned. Arbore was one of the important boyars of Stephen the Great, Bogdan III and Prince Stefăniţă, being since 1486 the gatekeeper of Suceava. He had defended bravely the Suceava Fortress in 1497 against Polish attacks. He erected the monastery, next to his private residence, meant as a family chapel and cemetery but never saw the paintings of his monastery completed because was beheaded along with two of his sons in 1523, having been falsely accused of treachery by Prince Stefăniţă. The church was dedicated to Saint Joan the Baptist.

Perhaps a tour of Bucovina’s Painted Monasteries should begin here since the highlight of the small Arbore church is a scene from Genesis, which adorns the western wall. The only church in the region with no belfry towers, because it was not built by a prince, the monastery was painted in 1541 by Dragos Coman, one of the greatest 16th century mural painters of Moldavia. An inscription found inside the church states that Dragoş, son of priest Coman of Iaşi, painted the church in 1541 at the request of Ana, niece of Luca Arbore. Usually, this is considered the date of both the interior and exterior paintings. The artist proved to be a genius: a widely-traveled man, he innovates, has a new vision different from the one of his predecessors, he succeeds in making a bold synthesis of oriental and western elements, well integrated in tradition though. Most of the paintings represent scenes taken from the Genesis and the Saints’ lives. They are delicate and vivid, whereas houses are drawn in perspective.

The best preserved frescoes are found on the relatively sheltered south and west walls. Among the most valuable scenes one may see are The Hymn of the Prayers to the Virgin, The Siege of Constantinople, The Last Judgment, The Prodigal Son and many others. The Siege of Constantinople is a syncretic representation of the attacks of Persians, Avars and Slaves upon Constantinople in 617. The Journey of the Magi, the Holy Virgin and other scenes show the painter’s disposition to rocky landscape against a predominantly green background, like in the Last Judgment where he finds his own solutions to render the characters’ movement fluid. In the Prayer of All Saints on the apse, Christopher, the defender against death, with Baby Jesus on his shoulder is also among the martyr saints, it is a unique and unusual image for Moldavia, influenced by the mural painting in Catholic countries. The two heavy slabs of stone preserved near the church since the time it was painted, have fifteen small holes which used to serve as containers for the mixing of colors. Traces of pigment corresponding to the frescoes have been found in the hollows on their surface.

The monastery, with it’s rectangular plan at the outside without a tower, was built of brick and stone extracted from the quarries in the region. It is smaller than other painted churches and, probably, less spectacular. A semicircular arcade which doubles the outside west wall of the pronaos was designed to house the bells. These now have a separate bell tower above the entrance to the church-yard. The extremely elegant silhouette of the building is emphasized by the wall extension to the west by about 2,5 meters, and their union above, through an arch; originally thought as a space for the steeple, a new architectural element in Moldavia of the time.

It has remarkable fresco paintings against a predominant green background, unlike Voronet, where blue is the predominant color. The green is in five shadows and 47 hues combined with red, blue, yellow, pink and ochre. Unfortunately the secret of combining colors held by the painters of Arbore is now lost. However, scientists were able to identify thirty substances, including animal fats, vinegar, eggs and honey. Restorers can now only stabilize what has been left of the frescoes. The interior paintings were seriously damaged in the 17th-18th centuries when the church remained without its roof.

On the west wall, in the niche beside which services for the dead are usually celebrated, Dragos painted a series of vivid “miniatures” like a large version of an illuminated manuscript. The top register shows The Holly Family on the flight into Egypt and the Massacre of the Innocents. Below these, there are scenes from the Life of the Virgin, followed lower down by episodes from Moses’s story. The lowest bands contain the Siege of Constantinopole, updated to reflect the contemporary fears about the Turks, rather than the Persians who were the original aggressors.

No other monastery has such an ensemble of miniatures, seemingly the best painting of Stephen the Great – Petru Rares period. Adam ploughs and Eve spins in the Genesis, some of the table companions at the Feast of Saint George are with their back at spectators (arrangement uncharacteristic of Byzantine style, introduced by the Italian Renaissance), the way the landscapes are painted, the rocks in this case, resembles Giotto’s technique, but the characters move more naturally, they live the event, all against the same dark green background. When passing from one wall to another, the painter boldly paints the dragon’s head in one scene and its tail in another (Bringing the Dragon).

The south façade of the Arbore church is quite well preserved and contains eight registers devoted to scenes from Genesis and the Lives of the Saints. The Last Judgment is badly damaged, but it must have been a strong and imaginative composition: what remains is of excellent quality and, in the raking light, you can see some of the incised underdrawings that were made before the paint was applied. Worth noticing are the parcels containing souls which are being weighed in the balance, and the lush vegetation in the Paradise Garden.

In the narthex, which also functions as a burial chamber, one may find the tombs of the church founders, Luca Arbore and his Polish wife, Iuliana, decorated with unusual Gothic stonework that bears a strong Polish influence.

The icon screen dates from about the same time as the church itself. It is heavily encrusted with smoke, but paintings underneath are intact, preserved by the very grime which obscures them.

Inside the monastery, an ethnographic museum with a rich display of the region’s most valuable assets is worth visiting. The monastery was restored between 1909-1914 and 1936-1937, and appears on the UNESCO list of monuments since 1993.

 

Mănăstirea Arbore (UNESCO) – biserica fără clopotniță

 

Localizată la 30 de km de Suceava, fosta capitală a Moldovei în acele vremuri, Mănăstirea Arbore a fost construită între 2 Aprilie și 29 August 1503, de Luca Arbore, sfetnicul lui Ștefan cel Mare, în satul Soloca, pe care îl avea în proprietate. Arbore era unul din boierii importanți ai lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea și Voievodul Stefăniţă, fiind din 1486 hatmanul (păzitorul) cetății Suceava. El a apărat cu eroism cetatea Suceava în 1497 împotriva atacurilor polonilor. Arbore a ridicat această mănăstire, chiar lângă reședința lui privată, pentru a fi folosită ca o capelă pentru familie și cimitir dar nu a văzut niciodată picturile din mănăstirea sa finalizate deoarece a fost decapitat împreună cu doi dintre fiii săi în 1523, fiind acuzat pe nedrept de trădare de Voievodul Stefăniţă. Biserica a fost consacrată Sfântului Ioan Botezatorul.

Probabil un tur al Mănăstirilor pictate din Bucovina ar trebui să înceapă aici din moment ce capodopera micuței bisericuțe Arbore este o scena din Geneza, care împodobește peretele dinspre apus. Fiind singura biserică din zona care nu are clopotniță, deoarece nu a fost construită de un voievod, ea a fost pictată în 1541 de Dragoș Coman, unul din cei mai mari pictori murali din secolul 16 din Moldova. O inscripție descoperită în interiorul bisericii arată că Dragoş, fiul preotului Coman din Iaşi, a pictat biserica în 1541 la cererea Anei, nepoata lui Luca Arbore. Uzual, aceasta este considerată a fi data la care au fost realizate picturile atât la interior cât și la exterior. Artistul s-a dovedit a fi genial: călătorind mult și studiind, el a inovat, a avut o nouă viziune diferită de cea a predecesorilor săi, și a reușit să realizeze o sinteză îndrăzneață a elementelor orientale cu cele occidentale, totuși bine integrate în tradiția locală. Majoritatea picturilor reprezintă scene luate din Geneză și din viețile Sfinților. Acestea sunt delicate și vii, în timp ce casele sunt pictate în perspectivă.

Cele mai bine păstrate fresce se află pe pereții din sud și vest aflați la un adăpost relativ. Printre cele mai valoroase scene care pot fi văzute sunt Imnul Rugaciunilor către Fecioara Maria, Asediul Constantinopolului, Judecata de Apoi, Fiul Risipitor și multe altele. Asediul Constantinopolului este o reprezentare sincretică a atacurilor persanilor, avarilor și slavilor asupra Constantinopolului în 617. Călătoria Magilor, Sfânta Fecioară și alte scene arată înclinația pictorului către peisajele stâncoase pe un fundal predominant verde, ca și în Judecata de Apoi unde își revelează soluțiile proprii pentru a da senzația de fluiditate a mișcării personajelor. În Rugăciunea Tuturor Sfinților pe absidă, Christofor, apărător împotriva morții, cu Pruncul Iisus pe umăr, este unul din sfinții martiri, ceea ce este o reprezentare unică și neobișnuită pentru Moldova, influențată de picturile murale din catedralele din țările catolice pe care le-a vizitat. Cele două lespezi de piatră grele conservate lângă biserică încă din perioada în care a fost pictată, au 15 mici găuri care au fost utilizate ca și containere pentru amestecarea culorilor. Urme de pigment corespunzând frescelor au fost descoperite în scobiturile de pe suprafața lor.

Mănăstirea, cu planul său rectangular la exterior dar fără vreun turn, a fost construită din cărămidă și piatră extrasă din carierele din zonă. Este mai mică decât celelalte mănăstiri pictate și, probabil, cea mai puțin spectaculoasă. O arcadă semicirculară care dublează peretele vestic exterior al pronaosului a fost proiectata să găzduiască clopotele. Acestea au în prezent o clopotniță separată deasupra intrării în curtea mănăstirii. Silueta extrem de eleganta a clădirii este accentuata de extensia zidurilor către vest cu aproape 2,5 metri, și unirea lor deasupra, printr-un arc; inițial gândită ca spațiu pentru clopotniță, un nou element arhitectural în Moldova în acea vreme.

Arbore are picturi tip frescă deosebite pe un fundal predominant verde, spre deosebire de Voroneţ, unde albastrul este culoarea predominantă. Verdele este în cinci umbre și 47 nuanțe combinate cu roşu, albastru, galben, roz și ocru. Din nefericire secretul combinării culorilor cunoscut de pictorii de la Arbore este acum pierdut. Oricum, oamenii de știință au fost capabili să identifice 30 de substanțe, incluzând grăsimi animale, oțet, ouă și miere. Restauratorii pot în prezent doar să stabilizeze ce a mai ramas din aceste fresce. Picturile din interior au fost deteriorate puternic în secolele 17-18 când biserica a rămas fără acoperiș

Pe peretele vestic, în nisa în care se desfășurau serviciile religioase pentru cei morți, Dragoș a pictat o serie de “miniaturi” vii ca o versiune a unui manuscris iluminat. Registrul de sus arată Sfânta Familie la fuga în Egipt și Masacrul Pruncilor. Sub acestea, sunt reprezentate scene din viața Fecioarei Maria, continuate mai jos cu episoade din viața lui Moise. Benzile cele mai de jos conțin scene din Asediul Constantinopolului, actualizat ca să reflecte frica din acea vreme față de turci, mai mult decât față de persani care erau de fapt agresorii originali.

Nici o altă mănăstire nu are un asemenera ansamblu de miniaturi, care par a fi cele mai bune picturi din perioada Ștefan cel Mare – Petru Rareș. Adam plonjeaza iar Eva se rotește în Geneză, unii din mesenii de la Praznicul Sfântului Gheorghe sunt cu spatele la spectatori (aranjament necaracteristic stilului bizantin, introdus de Renașterea Italiană), modul în care peisajele sunt pictate, modul în care sunt reprezentate stâncile, se aseamănă cu tehnica lui Giotto, cu deosebire că personajele se mișcă mult mai natural, ele trăiesc evenimentul, și toate acestea pe același fundal verde întunecat. Trecând de la un perete la altul, pictorul a înfățișat într-un mod îndrăzneț capul balaurului într-o scenă și coada lui în alta (Aducerea Balaurului).

Fațada sudică a mănăstirii Arbore este aproape bine conservată și conține opt regiștri dedicați scenelor din Geneză și din Viețile Sfinților. Judecata de Apoi este grav deteriorată, dar trebuie să fi fost o compoziție puternică și cu un lux de imaginație: ceea ce a ramas este de o calitate excelentă și, în lumina filtrata, pot fi observate schițele desenelor care au fost realizate înainte de aplicarea picturii. Merită observate de asemenea și scenele care conțin sufletele care sunt puse în balanță, și vegetația luxuriantă din Grădina Paradisului.

În nartex, care funcționează și ca o cameră mortuară, se află mormintele fondatorilor bisericii, Luca Arbore și soția lui de origine poloneză Iuliana, decorate cu pietre inscripționate într-un stil gotic neobișnuit care are puternice influențe poloneze.

Pictogramele datează din aceeași perioadă ca și biserica. Sunt acoperite masiv cu fum, dar picturile de dedesubt sunt intacte, conservate de funinginea care le acoperă.

În interiorul mănăstirii, se află un muzeu etnografic cu numeroase exponate dintre cele mai valoroase din regiune și care merită vizitat. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1909-1914 și 1936-1937, și apare pe lista monumentelor UNESCO începând din 1993.